Se afișează postările cu eticheta Meteorologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Meteorologie. Afișați toate postările
17 dec. 2011
10 dec. 2011
22 sept. 2011
20 sept. 2011
1 feb. 2011
O nouă viziune asupra sesiunii de postere
În general comunitatea ştiinţifică consideră posterele că fiind mult mai puţin importante decât prezentările orale. Să-ţi fie acceptată lucrarea la o sesiune de postere este echivalent cu a spune că cercetarea ta este una puţin relevantă. Dintr-un anumit punct de vedere această părere este îndreptăţită. Posterele sunt în mare lor majoritate o înşiruire plictisitoare de date, grafice şi lungi secţiuni de comentarii. Motiv pentru care puţini au răbdare să parcurgă un poster.
Unele dintre postere pot fi extrem de interesante. Un exemplu este prezentat mai jos, în care o nouă viziune asupra frontului oclus este îmbinată cu un mod foarte creativ de a realiză un poster.
Poster prezentat la 91stAmerican Meteorological Society Annual Meeting
(imagini preluata de siteul http://eloquentscience.com)
Mai multe detalii găsiţi la: "Rethinking Poster Sessions as Second-Class", pe blogul lui David Schultz.
29 ian. 2010
11 iun. 2009
8 iun. 2009
10 mar. 2009
ERAD 2010, 6-10 Septembrie, Sibiu, Romania
"The Romanian National Meteorological Administration will host the sixth European Conference on Radar in Meteorology and Hydrology, ERAD 2010." (link)Conferinţa organizată de ANM este una dintre cele mai prestigioase în domeniul meteorologiei. Pentru că sunt implicat în acest "proiect" nu am rezistat tentaţiei şi m-am gândit să-mi împărtăsesc entuziasmul. Mai multe detalii despre ERAD2010 găsiti aici.
[Fotografie de Sorin Burcea]
1 feb. 2008
"Mic tratat despre nimic" de John D. Barrow
Încerc de câtevă zile să scriu ceva inteligent legat de cartea asta. Ceva nu merge. Nu este cartea de vină, ci lipsa mea de ... nici nu ştiu cum să-i spun ... inspiraţie...poate. Dar, pentru că este vineri şi pentru că am promis că voi scrie în fiecare vineri despre o carte de popularizare a ştiinţei şi pentru că săptămâna trecută, răcit fiind, nu am reusit să scriu nimic, voi încerca acum să vă conving să citiţi cartea lui Barrow, sau măcar o parte din ea.
John David Barrow este fizician, l-am verificat, în CV scrie clar, doctorat în astrofizică la Oxford şi postdoctorat în astronomie la Berkeley, însă cand vine vorba să scrie despre fizică pe înţelesul tuturor...nu aş putea spune că este unul dintre cei mai buni. Ceea ce m-a determinat să includ "Mic tratat despre nimic" pe lista cărţilor de popularizare, a fost completarea pe care o aduce cărţii lui Charles Seife - "Zero - Biografia unei idei periculoase". Înainte de a face jurnalism ştiinţific, Seife a fost matematician. M-am gândit că trebuie să fie interesant să văd cum un fizician şi un matematician scriu despre acelaşi concept. Aşa ca pe listă am trecut lângă cartea lui Seife şi "tratatul despre nimic".
La momentul la care am scris lista, citisem doar jumătate din "tratat" şi eram foarte entuziasmat. Asta pentru că, atunci când scrie despre istoria conceptului de zero sau despre istoria vidului, Barrow combină matematica şi fizica cu istoria şi filosofia, iar rezultatul este captivant. Cei care au citit "Zero" şi vor să aprofundeze subiectul, vor găsit "tratatul" interesant.
Barrow scrie despre istoria lui zero, despre vid şi experienţele legate de vid, scrie despre Pascal, despre Sfântul Augustin, despre Shakespeare, despre Toricelli, Newton, Descartes, despre arta islamică sau despre labirinturile medievale şi nu ai deloc impresia că "trage" de aceste idei în încercarea de a demonstra că "nimicul" este peste tot.
Toate bune şi frumoase, dar undeva pe la mijlocul cărţii, mai precis de la pagina 176 încolo, lucrurile se schimbă. Ideile devin greu de urmărit, confuze. Barrow încheie discuţia legată de zero, de matematică şi începe să scrie despre vid şi despre implicaţiile vidului în mecanica cuantică şi în cosmologie. Am avut impresia că nu este foarte familiarizat cu subiectul, ceea ce este imposibil. Barrow trebuie să cunoască bine cosmologie şi cuantică, doar are un doctorat şi un postdoctorat pe tema asta. Atunci când discută relaţiile vid-mecanică cuantică/vid-cosmologie sare peste explicare unor idei "elementare" din cuantică/cosmologie, motiv pentru care ideiile devin din ce în ce mai greu de urmărit.
În concluzie:
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - interesant;
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - confuz, necesită aprofundare.
P.S. Interesant este că în aproape orice carte de popularizare de matematică sau de fizică, găsesc cel puţin o referinţă la meteorologie. De exemplu, în cartea lui Barrow am dat peste Alexander Friedmann, cel care a găsit noi soluţii la ecuaţiile lui Einstein, pe care Einstein însuşi le omisese. Friedmann era meteorolog, un meteorolog care se "distra" în timpul liber cu ecuaţiile lui Einstein. Pasiunea lui Friedmann pentru meteorolgie i-a fost însă fatală, pentru că a murit la treizeci şi cinci de ani, deoarece nu s-a mai refăcut după efectele produse de un zbor cu balonul la mare altitudine pentru strângerea de date meteorologice.
John D. Barrow
John David Barrow este fizician, l-am verificat, în CV scrie clar, doctorat în astrofizică la Oxford şi postdoctorat în astronomie la Berkeley, însă cand vine vorba să scrie despre fizică pe înţelesul tuturor...nu aş putea spune că este unul dintre cei mai buni. Ceea ce m-a determinat să includ "Mic tratat despre nimic" pe lista cărţilor de popularizare, a fost completarea pe care o aduce cărţii lui Charles Seife - "Zero - Biografia unei idei periculoase". Înainte de a face jurnalism ştiinţific, Seife a fost matematician. M-am gândit că trebuie să fie interesant să văd cum un fizician şi un matematician scriu despre acelaşi concept. Aşa ca pe listă am trecut lângă cartea lui Seife şi "tratatul despre nimic".
La momentul la care am scris lista, citisem doar jumătate din "tratat" şi eram foarte entuziasmat. Asta pentru că, atunci când scrie despre istoria conceptului de zero sau despre istoria vidului, Barrow combină matematica şi fizica cu istoria şi filosofia, iar rezultatul este captivant. Cei care au citit "Zero" şi vor să aprofundeze subiectul, vor găsit "tratatul" interesant.
Barrow scrie despre istoria lui zero, despre vid şi experienţele legate de vid, scrie despre Pascal, despre Sfântul Augustin, despre Shakespeare, despre Toricelli, Newton, Descartes, despre arta islamică sau despre labirinturile medievale şi nu ai deloc impresia că "trage" de aceste idei în încercarea de a demonstra că "nimicul" este peste tot.
Toate bune şi frumoase, dar undeva pe la mijlocul cărţii, mai precis de la pagina 176 încolo, lucrurile se schimbă. Ideile devin greu de urmărit, confuze. Barrow încheie discuţia legată de zero, de matematică şi începe să scrie despre vid şi despre implicaţiile vidului în mecanica cuantică şi în cosmologie. Am avut impresia că nu este foarte familiarizat cu subiectul, ceea ce este imposibil. Barrow trebuie să cunoască bine cosmologie şi cuantică, doar are un doctorat şi un postdoctorat pe tema asta. Atunci când discută relaţiile vid-mecanică cuantică/vid-cosmologie sare peste explicare unor idei "elementare" din cuantică/cosmologie, motiv pentru care ideiile devin din ce în ce mai greu de urmărit.
În concluzie:
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - interesant;
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - confuz, necesită aprofundare.
P.S. Interesant este că în aproape orice carte de popularizare de matematică sau de fizică, găsesc cel puţin o referinţă la meteorologie. De exemplu, în cartea lui Barrow am dat peste Alexander Friedmann, cel care a găsit noi soluţii la ecuaţiile lui Einstein, pe care Einstein însuşi le omisese. Friedmann era meteorolog, un meteorolog care se "distra" în timpul liber cu ecuaţiile lui Einstein. Pasiunea lui Friedmann pentru meteorolgie i-a fost însă fatală, pentru că a murit la treizeci şi cinci de ani, deoarece nu s-a mai refăcut după efectele produse de un zbor cu balonul la mare altitudine pentru strângerea de date meteorologice.
John D. Barrow"Mic tratat despre nimic"
trad. Cornelia Rusu
Colecţia Taifas
Editura Tehnică
trad. Cornelia Rusu
Colecţia Taifas
Editura Tehnică
24 nov. 2007
Meteo (1)
Săptămâna viitoare voi participa la "Training Course for South-East European NMHS's on Nowcastig Techniques". În mod sigur titlul cursului este destul de ciudat pentru cineva care nu lucrează la meteo. NMHS înseamnă National Meteorological and Hydrological Services, Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) este un astfel de serviciu. Nowcasting înseamnă prognoză pe foarte scurtă durată,0 - 12 ore. În general modelele numerice de prognoză reuşesc să furnizeze prognoze "corecte" pentru starea atmosferei la scară mare (scara sinoptică). Cu prognoza fenomenlor la scară mai mică (furtuni cu grindina, tornade, etc.) se ocupă nowcasting-ul, acesta fiind domeniul în care meteorologii reuşesc să fie mai buni decât calculatoarele (modelele numerice de prognoză). Scopul cursului de sătămâna viitoare este de a prezenta meteorologilor din sud-estul Europei noi tehnici de nowcasting. Eu voi avea un semniar despre fulgere: cum apar fulgerele, cum pot fi prognozate, cum pot fi utilizate în prognoză. Cred că va fi ultima activitate meteo oficială la care voi participa anul acesta, apoi concediul. În sfârşit voi avea timp să citesc şi să lucrez la cele două articole pentru Atmospheric Research.20 sept. 2007
European Severe Storm Conference 2007
Initial am crezut ca voi putea scrie despre fiecare zi a conferintei de la Trieste. Nu am reusit din lipsa de timp. Pentru prima data de cand particip la conferinta, nu am avut nici un moment liber pentru a face altceva in afara de a imi repeta prezentarea. Cum prezentarea mea a fost programata in dupa-amiaza zilei de joi...am fost destul de "ocupat" cu tot cea ce inseamna "stresul" unei prezentari orale la o conferinta internationala: refacerea zilnica prezentarii in si a graficelor, repetarea cu cronometrul in mana, etc.
Programul a fost destul de incarcat. Conferinta incepea la 8:30 cu sesiunea de posterea, care dupa parea mea nu prea avut deloc succes, exceptie facand icebreak-ul de luni, cand in timpul "pendularii" intre masa la care se servea vinul si cea la care se serveau branzeturile si pateurile, participantii mai aveau timp sa isi arunce o privire pe postere. Am avut un mic avantaj, deoarece posterul meu cu climatologia fulgerelor in Romania a fost expus in apropierea mese pe care erau paharele cu vi, asa ca...am avut o gramada de "clienti". Intre 13:00 si 14:30, exista o pauza de masa, trebuia doar sa coboram un etaj pana la "Cafeteria", sa stam 10-15 minute la coada si apoi sa cautam o masa la care puteam sa reluam discutiile legate de tot ceea ce inseamna meteorologia fenomenelor severe. Ultima parte a unei zile de conferinta se incheia la 19:00, dupa care uram cina insotita de noi comentarii legate de prezentari si meteorologie.
Programul a fost destul de incarcat, am asistat la 65 de prezentari orale, astfel incat nu am avut timp sa vad orasul. Ceea ce credeam eu ca este Trieste, era defapt o "suburbie". Abia marti seara, in autocarul care ne duceau catre castel unde urma sa fie cina festiva, am realizat ca nu eram in Trieste. Am facut deja un plan cu Cata, asa ca anul viitor speram sa reusesc sa vad mai mult din Tireste.
De departe cele mai bune prezentari ale conferintei "europene" de furtuni severe, au fost cele ale americanilor despre: ultimele teorii ale tornadogenezei, noi tipuri de radare meteo, ipotezele formarii norilor mamatus si mediile in care apar fenomenele meteo severe. Cam jumatate din lucarile europenilor au fost bune, majoritatea fiind bazate pe simulari numerice. Ceea ce a facut diferenta clara, europeni vs. americani, a fost modul de prezenate. Americanii au prezentari clare, slide-urile sunt bine facute si poti vedea clar rezultatele cercetarii, la care se adauga si "entuziasmul"vorbitorului. Europenii au un stil mai "baroc" cu slide-uri incarcate pe care cu greu gasesti informatiile relevante, iar cercetarile deobicei nu prea au mare legatura cu practica meteorologiei, fiind mai mult orietate catre "teorie".
Urmatoare conferinta de furtuni severe din Europa va fi in 2009 si se va tine intr-o localitate in apropiere de Munchen, la Landshut.
Programul a fost destul de incarcat. Conferinta incepea la 8:30 cu sesiunea de posterea, care dupa parea mea nu prea avut deloc succes, exceptie facand icebreak-ul de luni, cand in timpul "pendularii" intre masa la care se servea vinul si cea la care se serveau branzeturile si pateurile, participantii mai aveau timp sa isi arunce o privire pe postere. Am avut un mic avantaj, deoarece posterul meu cu climatologia fulgerelor in Romania a fost expus in apropierea mese pe care erau paharele cu vi, asa ca...am avut o gramada de "clienti". Intre 13:00 si 14:30, exista o pauza de masa, trebuia doar sa coboram un etaj pana la "Cafeteria", sa stam 10-15 minute la coada si apoi sa cautam o masa la care puteam sa reluam discutiile legate de tot ceea ce inseamna meteorologia fenomenelor severe. Ultima parte a unei zile de conferinta se incheia la 19:00, dupa care uram cina insotita de noi comentarii legate de prezentari si meteorologie.
Programul a fost destul de incarcat, am asistat la 65 de prezentari orale, astfel incat nu am avut timp sa vad orasul. Ceea ce credeam eu ca este Trieste, era defapt o "suburbie". Abia marti seara, in autocarul care ne duceau catre castel unde urma sa fie cina festiva, am realizat ca nu eram in Trieste. Am facut deja un plan cu Cata, asa ca anul viitor speram sa reusesc sa vad mai mult din Tireste.De departe cele mai bune prezentari ale conferintei "europene" de furtuni severe, au fost cele ale americanilor despre: ultimele teorii ale tornadogenezei, noi tipuri de radare meteo, ipotezele formarii norilor mamatus si mediile in care apar fenomenele meteo severe. Cam jumatate din lucarile europenilor au fost bune, majoritatea fiind bazate pe simulari numerice. Ceea ce a facut diferenta clara, europeni vs. americani, a fost modul de prezenate. Americanii au prezentari clare, slide-urile sunt bine facute si poti vedea clar rezultatele cercetarii, la care se adauga si "entuziasmul"vorbitorului. Europenii au un stil mai "baroc" cu slide-uri incarcate pe care cu greu gasesti informatiile relevante, iar cercetarile deobicei nu prea au mare legatura cu practica meteorologiei, fiind mai mult orietate catre "teorie".
Urmatoare conferinta de furtuni severe din Europa va fi in 2009 si se va tine intr-o localitate in apropiere de Munchen, la Landshut.3 mai 2007
EGU 2007
Imi pare rau ca nu am mai avut timp sau, recunosc, chef sa mai scriu. Nu am avut cine stii ce chestii fundamentale de rezolvat, dar cand ai trei deadline-uri si doar o idee vaga despre indeplinirea lor, este ceva mai complicat.
Cred ca totul a pornit de la conferinta EGU 2007, la care am participat cu o lucrare (ma rog, un poster) si care mi-a produs o mare dezamagire. Am promis ca voi scrie despre fiecare zi petrecuta la conferinta si in Viena, dar diferite motive, mergand la conexiune la internet pana la oboseala-dezamagire (trecand prin chef si lispa timpului), m-au impiedicat sa-mi tin promisiunea.
De ce dezamagire ? In primul rand EGU este o conferinta dedicata geostiintelor, nu exclusiv stiintelor atmosferice. Asa ca in paralel 6500 de participanti vorbeau, ascultau, notau, se contraziceau, dormeau, mancau, se plimbau, se reintalneau, se vedeau pentru prima oara dupa lungi schimburi de email-uri, se certau, se ironizau, cumparau carti, trimiteau carti postale sau email-uri, isi faceau planuri pentru dupa-amiaza/seara, meditau sau pur si simplu nu faceau nimic. In hala imensa in care s-au desfasurat cele peste 100 de conferinte, acoperind domenii de la seismologie (sa o luam de jos in sus) pana la astronomie, trecand prin meteorologie, teoria haosului si a gaurilor negre, aveai nevoie de o harta si de un program foarte riguros. Trebuia sa alergi de la o intalnire la alta si asta numai pentru un singur domeniu, cum au fost in cazul meu sesiunile dedicate stiintelor atmosferice. In general nu am stat la o conferinta de la un cap la altul, cu o singura exceptie, sesiunea dedicata fulgerelor ("specialitatea" mea). Am plecat dupa 2 ore de prezentari orale si un coffee-break cu sentimentul ca am pierdut timpul. Dar si cu regretul ca nu am trimis lucrarea pentru prezentare orala.
Pe langa lucrarile orale (considerate ca fiind contributiile cele mai importante) existau si sesiunile de postere, in care intreaga ta cereceare este prezentata pe un suport grafic (hartie in general, dar am vazut si postere printate pe panza) avand dimensiunile 1 m x 1.90 m (imens!). Toate posterele sunt afisate pe panori alaturate si impartite in siruri. Salile de postere erau imense, de genul salii Romexpo. Mi-a fost imposibil sa citesc toate posterele chiar si in conditiile in care aveam deja un program stabilit cu numarul posterului, locul de afisare si orele intre care poate fi vazut (maxim 1 zi). Cei mai multi dintre participantii la EGU au optat pentru varianta poster. In aeroport (la venire, cand am asteptat-o pe Catalina) si mai tarziu in oras si iar in aeroport (la plecare), "colegii" erau usor de identificat, fiecare avea in spate un tub de poster.
Eu am avut poster pe care l-am prezenta vineri (Fig. 1), cand majoritatea participantilor plecase deja. Aici am avut dezamagirea cea mai mare.
Prezentare unui poster se face in felul urmator, il lipesti, dimineata, pe panou care iti este alocat de catre organizatori. De-a lungul zilei nu trebuie neaparat sa fi prezent langa poster, dar este recomandat ca macar sa treci pe acolo sa vezi daca cineva are nevoie de ceva explicatii. Intre 17:00-19:00 s-au desfasurat sesiunile de postere. Cu paharele de vin in mana (vin, oferit de organizatori) participanti si cei care prezinta, au ocazia sa puna intrebari si sa ofere explicatii. In practica, stai langa panou si astepti "clientii". Cei care isi "sacrifica" mai mult de 30 de secunde citind posterul tau, devin "clienti". Dupa cele 30 de secunde, intervine autorul cu: "Sunte-ti interesat de acest poster ?". In functie de raspuns (de cela mai multe ori afirmativ), este initiat un dialog, ce se poate intinde pana la 0 jumatate de ora. Deobicei atunci cand incepi sa-ti prezinti posterul mai apar si alti cercetatori interesati si totul capata forma unei "mini-conferinte". La final se schimba carti de vizita si tu ramai singur in asteptarea altor "clienti" pe care sa-i convingi ca ai adus o contributie "majora" la progresul stiintei. Ceea ce este important la un poster, este forma, "aspectul comercial". Un poster trebuie iti capteze atentia. Eu mi-am petrecut doua ora uitandu-ma la postere din alte sesiuni, din care nu intelegeam nimic, doar pentru "forma de prezentare". Am vazut postere foarte reusite, dar si catastrofe estetice (pe o suprafata de 1 m x 1.9 m , era pusa o simpla coala A4, etc.).
Lucruri bune de care am avut parte la aceasta conferinta:
Despre Viena si "viata in afara conferintei" voi scrie maine. Pana atunci incerc sa fac un album foto.
Cred ca totul a pornit de la conferinta EGU 2007, la care am participat cu o lucrare (ma rog, un poster) si care mi-a produs o mare dezamagire. Am promis ca voi scrie despre fiecare zi petrecuta la conferinta si in Viena, dar diferite motive, mergand la conexiune la internet pana la oboseala-dezamagire (trecand prin chef si lispa timpului), m-au impiedicat sa-mi tin promisiunea.
De ce dezamagire ? In primul rand EGU este o conferinta dedicata geostiintelor, nu exclusiv stiintelor atmosferice. Asa ca in paralel 6500 de participanti vorbeau, ascultau, notau, se contraziceau, dormeau, mancau, se plimbau, se reintalneau, se vedeau pentru prima oara dupa lungi schimburi de email-uri, se certau, se ironizau, cumparau carti, trimiteau carti postale sau email-uri, isi faceau planuri pentru dupa-amiaza/seara, meditau sau pur si simplu nu faceau nimic. In hala imensa in care s-au desfasurat cele peste 100 de conferinte, acoperind domenii de la seismologie (sa o luam de jos in sus) pana la astronomie, trecand prin meteorologie, teoria haosului si a gaurilor negre, aveai nevoie de o harta si de un program foarte riguros. Trebuia sa alergi de la o intalnire la alta si asta numai pentru un singur domeniu, cum au fost in cazul meu sesiunile dedicate stiintelor atmosferice. In general nu am stat la o conferinta de la un cap la altul, cu o singura exceptie, sesiunea dedicata fulgerelor ("specialitatea" mea). Am plecat dupa 2 ore de prezentari orale si un coffee-break cu sentimentul ca am pierdut timpul. Dar si cu regretul ca nu am trimis lucrarea pentru prezentare orala.
Pe langa lucrarile orale (considerate ca fiind contributiile cele mai importante) existau si sesiunile de postere, in care intreaga ta cereceare este prezentata pe un suport grafic (hartie in general, dar am vazut si postere printate pe panza) avand dimensiunile 1 m x 1.90 m (imens!). Toate posterele sunt afisate pe panori alaturate si impartite in siruri. Salile de postere erau imense, de genul salii Romexpo. Mi-a fost imposibil sa citesc toate posterele chiar si in conditiile in care aveam deja un program stabilit cu numarul posterului, locul de afisare si orele intre care poate fi vazut (maxim 1 zi). Cei mai multi dintre participantii la EGU au optat pentru varianta poster. In aeroport (la venire, cand am asteptat-o pe Catalina) si mai tarziu in oras si iar in aeroport (la plecare), "colegii" erau usor de identificat, fiecare avea in spate un tub de poster.
Eu am avut poster pe care l-am prezenta vineri (Fig. 1), cand majoritatea participantilor plecase deja. Aici am avut dezamagirea cea mai mare.
Fig.1 - Eu si posterul prezentat la EGU 2007. Se remarca prezenta substantialala
sesiunea de postere in ultima zi a conferintei.
sesiunea de postere in ultima zi a conferintei.
Prezentare unui poster se face in felul urmator, il lipesti, dimineata, pe panou care iti este alocat de catre organizatori. De-a lungul zilei nu trebuie neaparat sa fi prezent langa poster, dar este recomandat ca macar sa treci pe acolo sa vezi daca cineva are nevoie de ceva explicatii. Intre 17:00-19:00 s-au desfasurat sesiunile de postere. Cu paharele de vin in mana (vin, oferit de organizatori) participanti si cei care prezinta, au ocazia sa puna intrebari si sa ofere explicatii. In practica, stai langa panou si astepti "clientii". Cei care isi "sacrifica" mai mult de 30 de secunde citind posterul tau, devin "clienti". Dupa cele 30 de secunde, intervine autorul cu: "Sunte-ti interesat de acest poster ?". In functie de raspuns (de cela mai multe ori afirmativ), este initiat un dialog, ce se poate intinde pana la 0 jumatate de ora. Deobicei atunci cand incepi sa-ti prezinti posterul mai apar si alti cercetatori interesati si totul capata forma unei "mini-conferinte". La final se schimba carti de vizita si tu ramai singur in asteptarea altor "clienti" pe care sa-i convingi ca ai adus o contributie "majora" la progresul stiintei. Ceea ce este important la un poster, este forma, "aspectul comercial". Un poster trebuie iti capteze atentia. Eu mi-am petrecut doua ora uitandu-ma la postere din alte sesiuni, din care nu intelegeam nimic, doar pentru "forma de prezentare". Am vazut postere foarte reusite, dar si catastrofe estetice (pe o suprafata de 1 m x 1.9 m , era pusa o simpla coala A4, etc.).
Lucruri bune de care am avut parte la aceasta conferinta:
- participarea in sine: acceptarea lucrarii si prezenta mea la EGU 2007
- update -ul cercetarilor in domeniul stiintelor atmosferice (ce au facut altii si nu am facut noi si poate nici nu vom face)
- reintalnirea cu David Schultz (Fig. 2)
- intalnirea cu cercetatori pe care ii stiam doar din schimburile de email-uri
- experinenta in sine celei mai mari conferinte din Europa
Fig.1 - Anisoara, Emillie, David Schultz si eu, la un schnitel vienez IMENS.
Despre Viena si "viata in afara conferintei" voi scrie maine. Pana atunci incerc sa fac un album foto.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)