Imi pare rau ca nu am mai avut timp sau, recunosc, chef sa mai scriu. Nu am avut cine stii ce chestii fundamentale de rezolvat, dar cand ai trei deadline-uri si doar o idee vaga despre indeplinirea lor, este ceva mai complicat.
Cred ca totul a pornit de la conferinta EGU 2007, la care am participat cu o lucrare (ma rog, un poster) si care mi-a produs o mare dezamagire. Am promis ca voi scrie despre fiecare zi petrecuta la conferinta si in Viena, dar diferite motive, mergand la conexiune la internet pana la oboseala-dezamagire (trecand prin chef si lispa timpului), m-au impiedicat sa-mi tin promisiunea.
De ce dezamagire ? In primul rand EGU este o conferinta dedicata geostiintelor, nu exclusiv stiintelor atmosferice. Asa ca in paralel 6500 de participanti vorbeau, ascultau, notau, se contraziceau, dormeau, mancau, se plimbau, se reintalneau, se vedeau pentru prima oara dupa lungi schimburi de email-uri, se certau, se ironizau, cumparau carti, trimiteau carti postale sau email-uri, isi faceau planuri pentru dupa-amiaza/seara, meditau sau pur si simplu nu faceau nimic. In hala imensa in care s-au desfasurat cele peste 100 de conferinte, acoperind domenii de la seismologie (sa o luam de jos in sus) pana la astronomie, trecand prin meteorologie, teoria haosului si a gaurilor negre, aveai nevoie de o harta si de un program foarte riguros. Trebuia sa alergi de la o intalnire la alta si asta numai pentru un singur domeniu, cum au fost in cazul meu sesiunile dedicate stiintelor atmosferice. In general nu am stat la o conferinta de la un cap la altul, cu o singura exceptie, sesiunea dedicata fulgerelor ("specialitatea" mea). Am plecat dupa 2 ore de prezentari orale si un coffee-break cu sentimentul ca am pierdut timpul. Dar si cu regretul ca nu am trimis lucrarea pentru prezentare orala.
Pe langa lucrarile orale (considerate ca fiind contributiile cele mai importante) existau si sesiunile de postere, in care intreaga ta cereceare este prezentata pe un suport grafic (hartie in general, dar am vazut si postere printate pe panza) avand dimensiunile 1 m x 1.90 m (imens!). Toate posterele sunt afisate pe panori alaturate si impartite in siruri. Salile de postere erau imense, de genul salii Romexpo. Mi-a fost imposibil sa citesc toate posterele chiar si in conditiile in care aveam deja un program stabilit cu numarul posterului, locul de afisare si orele intre care poate fi vazut (maxim 1 zi). Cei mai multi dintre participantii la EGU au optat pentru varianta poster. In aeroport (la venire, cand am asteptat-o pe Catalina) si mai tarziu in oras si iar in aeroport (la plecare), "colegii" erau usor de identificat, fiecare avea in spate un tub de poster.
Eu am avut poster pe care l-am prezenta vineri (Fig. 1), cand majoritatea participantilor plecase deja. Aici am avut dezamagirea cea mai mare.
Prezentare unui poster se face in felul urmator, il lipesti, dimineata, pe panou care iti este alocat de catre organizatori. De-a lungul zilei nu trebuie neaparat sa fi prezent langa poster, dar este recomandat ca macar sa treci pe acolo sa vezi daca cineva are nevoie de ceva explicatii. Intre 17:00-19:00 s-au desfasurat sesiunile de postere. Cu paharele de vin in mana (vin, oferit de organizatori) participanti si cei care prezinta, au ocazia sa puna intrebari si sa ofere explicatii. In practica, stai langa panou si astepti "clientii". Cei care isi "sacrifica" mai mult de 30 de secunde citind posterul tau, devin "clienti". Dupa cele 30 de secunde, intervine autorul cu: "Sunte-ti interesat de acest poster ?". In functie de raspuns (de cela mai multe ori afirmativ), este initiat un dialog, ce se poate intinde pana la 0 jumatate de ora. Deobicei atunci cand incepi sa-ti prezinti posterul mai apar si alti cercetatori interesati si totul capata forma unei "mini-conferinte". La final se schimba carti de vizita si tu ramai singur in asteptarea altor "clienti" pe care sa-i convingi ca ai adus o contributie "majora" la progresul stiintei. Ceea ce este important la un poster, este forma, "aspectul comercial". Un poster trebuie iti capteze atentia. Eu mi-am petrecut doua ora uitandu-ma la postere din alte sesiuni, din care nu intelegeam nimic, doar pentru "forma de prezentare". Am vazut postere foarte reusite, dar si catastrofe estetice (pe o suprafata de 1 m x 1.9 m , era pusa o simpla coala A4, etc.).
Lucruri bune de care am avut parte la aceasta conferinta:
Despre Viena si "viata in afara conferintei" voi scrie maine. Pana atunci incerc sa fac un album foto.
Cred ca totul a pornit de la conferinta EGU 2007, la care am participat cu o lucrare (ma rog, un poster) si care mi-a produs o mare dezamagire. Am promis ca voi scrie despre fiecare zi petrecuta la conferinta si in Viena, dar diferite motive, mergand la conexiune la internet pana la oboseala-dezamagire (trecand prin chef si lispa timpului), m-au impiedicat sa-mi tin promisiunea.
De ce dezamagire ? In primul rand EGU este o conferinta dedicata geostiintelor, nu exclusiv stiintelor atmosferice. Asa ca in paralel 6500 de participanti vorbeau, ascultau, notau, se contraziceau, dormeau, mancau, se plimbau, se reintalneau, se vedeau pentru prima oara dupa lungi schimburi de email-uri, se certau, se ironizau, cumparau carti, trimiteau carti postale sau email-uri, isi faceau planuri pentru dupa-amiaza/seara, meditau sau pur si simplu nu faceau nimic. In hala imensa in care s-au desfasurat cele peste 100 de conferinte, acoperind domenii de la seismologie (sa o luam de jos in sus) pana la astronomie, trecand prin meteorologie, teoria haosului si a gaurilor negre, aveai nevoie de o harta si de un program foarte riguros. Trebuia sa alergi de la o intalnire la alta si asta numai pentru un singur domeniu, cum au fost in cazul meu sesiunile dedicate stiintelor atmosferice. In general nu am stat la o conferinta de la un cap la altul, cu o singura exceptie, sesiunea dedicata fulgerelor ("specialitatea" mea). Am plecat dupa 2 ore de prezentari orale si un coffee-break cu sentimentul ca am pierdut timpul. Dar si cu regretul ca nu am trimis lucrarea pentru prezentare orala.
Pe langa lucrarile orale (considerate ca fiind contributiile cele mai importante) existau si sesiunile de postere, in care intreaga ta cereceare este prezentata pe un suport grafic (hartie in general, dar am vazut si postere printate pe panza) avand dimensiunile 1 m x 1.90 m (imens!). Toate posterele sunt afisate pe panori alaturate si impartite in siruri. Salile de postere erau imense, de genul salii Romexpo. Mi-a fost imposibil sa citesc toate posterele chiar si in conditiile in care aveam deja un program stabilit cu numarul posterului, locul de afisare si orele intre care poate fi vazut (maxim 1 zi). Cei mai multi dintre participantii la EGU au optat pentru varianta poster. In aeroport (la venire, cand am asteptat-o pe Catalina) si mai tarziu in oras si iar in aeroport (la plecare), "colegii" erau usor de identificat, fiecare avea in spate un tub de poster.
Eu am avut poster pe care l-am prezenta vineri (Fig. 1), cand majoritatea participantilor plecase deja. Aici am avut dezamagirea cea mai mare.
Fig.1 - Eu si posterul prezentat la EGU 2007. Se remarca prezenta substantialala
sesiunea de postere in ultima zi a conferintei.
sesiunea de postere in ultima zi a conferintei.
Prezentare unui poster se face in felul urmator, il lipesti, dimineata, pe panou care iti este alocat de catre organizatori. De-a lungul zilei nu trebuie neaparat sa fi prezent langa poster, dar este recomandat ca macar sa treci pe acolo sa vezi daca cineva are nevoie de ceva explicatii. Intre 17:00-19:00 s-au desfasurat sesiunile de postere. Cu paharele de vin in mana (vin, oferit de organizatori) participanti si cei care prezinta, au ocazia sa puna intrebari si sa ofere explicatii. In practica, stai langa panou si astepti "clientii". Cei care isi "sacrifica" mai mult de 30 de secunde citind posterul tau, devin "clienti". Dupa cele 30 de secunde, intervine autorul cu: "Sunte-ti interesat de acest poster ?". In functie de raspuns (de cela mai multe ori afirmativ), este initiat un dialog, ce se poate intinde pana la 0 jumatate de ora. Deobicei atunci cand incepi sa-ti prezinti posterul mai apar si alti cercetatori interesati si totul capata forma unei "mini-conferinte". La final se schimba carti de vizita si tu ramai singur in asteptarea altor "clienti" pe care sa-i convingi ca ai adus o contributie "majora" la progresul stiintei. Ceea ce este important la un poster, este forma, "aspectul comercial". Un poster trebuie iti capteze atentia. Eu mi-am petrecut doua ora uitandu-ma la postere din alte sesiuni, din care nu intelegeam nimic, doar pentru "forma de prezentare". Am vazut postere foarte reusite, dar si catastrofe estetice (pe o suprafata de 1 m x 1.9 m , era pusa o simpla coala A4, etc.).
Lucruri bune de care am avut parte la aceasta conferinta:
- participarea in sine: acceptarea lucrarii si prezenta mea la EGU 2007
- update -ul cercetarilor in domeniul stiintelor atmosferice (ce au facut altii si nu am facut noi si poate nici nu vom face)
- reintalnirea cu David Schultz (Fig. 2)
- intalnirea cu cercetatori pe care ii stiam doar din schimburile de email-uri
- experinenta in sine celei mai mari conferinte din Europa
Fig.1 - Anisoara, Emillie, David Schultz si eu, la un schnitel vienez IMENS.
Despre Viena si "viata in afara conferintei" voi scrie maine. Pana atunci incerc sa fac un album foto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu