M-am apucat sa studiez serios Go in primul an de liceu. Din pacate ne avand prea multi parteneri de joc, am abandonat dupa 2 ani, in favoarea sahului. Mai am si acum manualul de Go a lui Gheorghe Paun si o carte cu probleme. Normal ca nu am rezistat atunci cand am gasit "Maestrul de Go", am cumparat-o si m-am pus imediat pe citit.
Kawabata descrie ultimul joc oficial al campionului absolut al Japoniei (Honinbo Shusai meijin) si un tanar maestru de go aspirant (Otake 7-dan). Partida fusese organizata de ziarul pentru care Kawabata a scris o serie de articole, in care a comentat partida. Nu trebuie sa stii mai nimic despre Go (regulile sunt extrem de simple) pentru a putea citii "Maestrul de Go", chiar daca sunt prezentate diagrame ale evolutiei jocului. Sincer...nu am urmarit deloc jocul in sine si nici nu cred ca pot intelege desfasurarea unui joc la un astfel de nivel. Jocul in sine este dublat de o confruntare intre doua stiluri de joc, stilul clasic la batranului maestru si cel modern al oponentului sau. Confruntarea dintre Japonia traditionala si cea moderna.
Diferenta dintre mentalitatea japoneza si cea occidentala este subliniata tot printr-o partida de Go, desfasurata in tren intre Kawabata si un american: "E hazardat sa iau ca exemplu un american incepator, dar se poate spune ca, in general, apusenii nu au destul kiai. In Japonia, goul e mai mult decat un simplu joc, un divertisment, a devenit o Cale si o Arta." (p. 139).
Cand nu joaca Go, Maestrul joaca : shogi, renju, mahjong si biliard. Nu imi pot explica "pofta" de joc a maestrului decat ca o incercare de a pastra "Calea", de a nu iesi din "starea de joc". Intre diferitele sesiuni ale partidei, in loc sa analizeze partida, prefera sa joace altceva, chiar imediat dupa terminarea unei sesiuni {"[...] chiar si la majong sau la biliard, la fel ca la go, trecea hotarul uitarii de sine, reusea sa-si scoata din sarite adversarul; se poate afirma totusi ca atitudinea lui era autentica, pura. Nu se cufunda in ganduri ca oricine, ci se pierdea undeva, in departari." (p. 131)}.
"De multe ori, intelepciunea unor popoare a stralucit o vreme in trecut pentru a se stinge apoi, tot asa, cum cea a altor neamuri a ramas ascunsa pana acum, dar va iesi la lumina in viitor" (p. 142).
P.S. "Coloana sonora" : Keith Jarret - Book of ways, album ascultat la MP3 player adus anul trecut din China, tara in care a aparut Go-ul.
Kawabata descrie ultimul joc oficial al campionului absolut al Japoniei (Honinbo Shusai meijin) si un tanar maestru de go aspirant (Otake 7-dan). Partida fusese organizata de ziarul pentru care Kawabata a scris o serie de articole, in care a comentat partida. Nu trebuie sa stii mai nimic despre Go (regulile sunt extrem de simple) pentru a putea citii "Maestrul de Go", chiar daca sunt prezentate diagrame ale evolutiei jocului. Sincer...nu am urmarit deloc jocul in sine si nici nu cred ca pot intelege desfasurarea unui joc la un astfel de nivel. Jocul in sine este dublat de o confruntare intre doua stiluri de joc, stilul clasic la batranului maestru si cel modern al oponentului sau. Confruntarea dintre Japonia traditionala si cea moderna.
Diferenta dintre mentalitatea japoneza si cea occidentala este subliniata tot printr-o partida de Go, desfasurata in tren intre Kawabata si un american: "E hazardat sa iau ca exemplu un american incepator, dar se poate spune ca, in general, apusenii nu au destul kiai. In Japonia, goul e mai mult decat un simplu joc, un divertisment, a devenit o Cale si o Arta." (p. 139).
Cand nu joaca Go, Maestrul joaca : shogi, renju, mahjong si biliard. Nu imi pot explica "pofta" de joc a maestrului decat ca o incercare de a pastra "Calea", de a nu iesi din "starea de joc". Intre diferitele sesiuni ale partidei, in loc sa analizeze partida, prefera sa joace altceva, chiar imediat dupa terminarea unei sesiuni {"[...] chiar si la majong sau la biliard, la fel ca la go, trecea hotarul uitarii de sine, reusea sa-si scoata din sarite adversarul; se poate afirma totusi ca atitudinea lui era autentica, pura. Nu se cufunda in ganduri ca oricine, ci se pierdea undeva, in departari." (p. 131)}.
"De multe ori, intelepciunea unor popoare a stralucit o vreme in trecut pentru a se stinge apoi, tot asa, cum cea a altor neamuri a ramas ascunsa pana acum, dar va iesi la lumina in viitor" (p. 142).
P.S. "Coloana sonora" : Keith Jarret - Book of ways, album ascultat la MP3 player adus anul trecut din China, tara in care a aparut Go-ul.
3 comentarii:
salut! merci frumos pentru recenzie, ma tenteaza de ceva timp cartea. eu am jucat go-moku si renju in liceu, desi nici go-ul nu imi e strain. abia astept sa o citesc :)
Buna :). Si totusi nu te-ai gandit sa incepi sa joci go din nou? :D Go-ul e super tare.
cine vrea sa joace...http://www.gokgs.com/
Trimiteți un comentariu