1) Martin Rees (Baron Rees of Ludlow) este profesor de cosmologie şi astrofizică la Universitatea din Cambrige şi deţinător din 1995 al titlului de "Astronomer Royal". În 2005 a fost ales preşedinte al "Royal Society". Are peste 500 de lucrări de cercetare publicate în reviste de specialitate, domeniile sale de cercetare fiind: cosmologia, astrofizica energiilor înalte şi formarea structurilor cosmice.2) În "Doar saşe numere" Rees scrie despre originea, proprietăţile şi evoluţia Universului, despre modele care încearcă să descrie proprietăţile observate ale Universului şi despre ultimele ipoteze din cosmologie. Dar există o grămadă de cărţi de popularizare legate de aceste idei, ce aduce nou cartea asta? Ress vine cu o idee destul de simplă: pentru a descrie Universul, proprietăţile spaţiului şi forţele pe care le cunoştem până în acest moment, sunt necesare "doar şase numere". Teoriile astrofizice sau cosmologice, fie ele mai vechi sau mai recente, sunt explicate cu ajutorul acestor "constante".
3) Care sunt cele sase numere? şi Ce înseamnă?
N = raportul dintre intensitatea forţelor care menţin împreună atomii şi forţa de gravitaţie ce se exercită între atomi = 10 la puterea 37.
Dacă acest număr ar fi avut mai puţine zerouri s-ar fi format un Univers în miniatură, cu timp de viaţă scurt, în care "nici o fiinţă nu ar fi putut creşte mai mare decât o insectă, şi nu ar fi exista suficient timp pentru evoluţia biologică".
epsilon = arată cît sunt de legate între ele nucleele atomice = 0.007.
Acest număr reglează "modul în care are loc transmutaţia hidrogenului primitiv din stele în toţi atomii tabelului periodic", pentru valori ale lui "epsilon" egale cu 0.006 sau 0.008 viaţa nu ar fi apărut.
omega = reprezintă cantitatea de materie din Univers = raportul dintre gravitaţiei şi forţa de expansiune.
Pentru valori ale acestui raport mai mari decât o "valoare critică" (aproximativ egală cu 1) Universul ar fi colapsat, iar pentru valori mai mici ale raportului stelele şi galaxiile nu s-ar fi format.
lambda = "antigravitaţia" cosmică (introdusă în 1998)
Ar fi putut opri formare galaxiilor şi stelelor, dar din fericire acest număr are o valoare foarte mică.
Q = raportul dintre două energii fundamentale = 1/100000.
Pentru valori mai mari ale lui Q Universul ar fi fost un "spaţiu violent, dominat de mari găuri negre", în care probabil că nu ar fi " supraveţuit nici o galaxie şi nici un sistem solar".
delta = numărul de dimensiuni spaţiale al lumii noastre şi este egal cu trei. Într-un Univers cu două sau patru dimensiuni viaţa nu ar fi putut exista.
4) "Acordul fin" al acestor numere pare extem ce ciudat, iar unii cercetători sunt de părere că acest "acord" este dovada existenţei unui "Creator binefăcător, care a format Universul cu intenţia precisă de a ne produce pe noi". Ress nu acceptă acest argument al "providenţei", fiind de părere, că Big Bang-ul care stă la originea acestui Univers, s-ar putea să nu fi fost singurul. Astfel, Universul nostru nu este decât un "atom" dintr-un multicosmos infinit.
5) Ce mi-a plăcut la această cartea:
Din punct de vedere matematic şi fizic trăim în "cea mai bună dintre lumile posibile", Universul fiind rezultatul unui "echilibru" ce poate fi descris cu ajutorul a şase numere.
6) Ce m-a enervat:
Rees nu are talent de povestitor, iar cartea pare scrisă pe fugă, sub presiunea unui deadline. Chiar dacă este o carte de popularizare, ceea ce implică că nu sunt necesare cunoştinţe avansate de matematică şi fizică, va sugerez ca atunci când citiţi "Doar şase numere" să aveţi "Google" pe aproape. Rees a încercat să condenseze în 200 de paginii cam tot ceea ce înseamnă cosmologie, motiv pentru care unele idei sunt puţin explicate şi devin greu de înţeles.
2 comentarii:
interesanta carte, mi-a placut. ma bucur ca exista undeva pe net scris despre ea, mai in amanunt, asa cum ai facut tu.
Prea săracă în numere imaginea conturată de Martin Rees. Numerele sacre ale naturii sunt mult mai numeroase. De altfel, Teoria Totului sau Teoria Finală va fi una a numerelor sacre ale Universului, după cum intuiau anticii, care mai păstrau informaţii de la antediluvieni, civilizaţia care ne-a precedat şi care ne depăşea total în cunoaştere.
Toate aceste numere sacre ale naturii sunt înscrise şi în Piramida-Keops, în sanctuarele dacilor de la Sarmigetuzo, dar şi în alte construcţii antice, cum ar fi Templul lui Jupiter, de exemplu. Acesta avea una din laturi de 365,24155 unităţi pes (picioare romane), după cum Sanctuarul Mare Rotund al dacilor avea circumferinţa de aceeaşi măsură multiplicată cu 10, dar exprimată în degete piramidale, iar piramida-Keops avea latura bazei de 365,24155 coţi sacri.
Demonstrez în cartea „Mesajul atlanţilor” (vezi aici https://biransblogblog.wordpress.com/mesajul-atlantilor/ ) că acest număr egal cu 365,24155 este o constantă a Galaxiei noastre, iar existenţa lui încifrată şi în raportul dintre perioada orbitală şi perioada de rotaţie a Pământului arată că într-un trecut îndepărtat, un Agent Inteligent a calibrat orbita Terrei pe acest număr ca o dovadă (semn, pecete numerică) a intervenţiei Lui.
Aceste dovezi sunt mult mai numeroase, aşa încât ipoteza Big-Bang-ului, la care se închină Martin R. nu e decât o aberaţie relativistă.
Numerele înscrise în cadrul sistemului solar, ca semnături discrete sau ca peceţi divine, arată că există un Creator, iar descoperirea acestor semne (peceţi) anunţă a doua venire a lui Iisus, după cum El a prevăzut (Luca 21/25).
Trimiteți un comentariu