Se iau trei personaje, usor iesite din comun, o curtezana, un pitic si o "vrajitoare oarba si cocosata", se plaseaza actiunea romanului in Venetia, se adauga un final demn de cele mai slabe filme seria B...rezultatul..."In compania curtezanei".
Povestea curtezanei Fiamett Bianchini, spusa din perspectiva piticului, Bucino Teodaldo, nu m-a convins deloc. Inceputul este promitator. Roma 1527, Fiametta o curtezana cu oarece succes la public, este nevoiata sa paraseasa orasul, atacat de trupele Sfantului Imparat Roman. Nu scapa foarte usor…cateva cicatrici pe fata…mai putin par…dar supravietuieste. Insotita de piticul sau, reuseste sa ajunga in Venetia natala unde spera sa-si reia afacerea. Maica-sa murise intre timp. Nu mai are bani si nu mai poate profesa datorita aspectului…oarecum ciudat. In scena apare o "vrajitoare", care o “salveaza” pe curtezana...nu intru aici in amanunte...dar este vorba despre echivalentul renascentist al unei operatii estetice, la care se adauga o vizita la salonul de coafura pentru extensii de par realizate de maicute. Piticul o uraste pe vrajitoare, pentru ca la final sa se indragosteasca de ea. Vrajitoatarea nu este "orba si cocosata", doar poarta lentile de contact estetice, se preface ca e cocosata…... Sa mai scriu ca Fiametta ajunge din nou o curtezana de succes si La Daraga, este arestata si omorata pentru vrajitorie ?
Bun, daca subiectul nu este foarte stralucit, mi-am zis ca macar parte istorica sa salveze romanul. Gresit…da...da...stiu, nu ar fi trebuit sa am asteptari ca apoi sa nu am dezamagiri. Dar sincer....vroiam...un roman putin mai "istoric". Poate mai multe detalii despre viata unei curtezane venetiene nu ar fi strica, sau putin mai multa Venetia. Singurele detaliu din Venetia sec. XVI care m-a impresionat este unul gastronomic…”sardine prajite in sos de portocale si zahar” In carte mai apar si o serie de personaje istorice, care au reusesit sa creeze senzatia ca citesc un roman istoric: Titian, Pietro Aretino si Sansovino, plus “I Mondi” un text licentios din Renastere, partial recuperat.
Conluzie, “In compania curtezanei” incepe bine, dupa 100 de pagini devine previzibil, iar finalul este dezastruos. Cu ce am ramas ? Cu o povestioara “simpatica” care ma va face sa zambesc de fiecare data cand voi vedea “Venus din Urbiono”.
3 comentarii:
Am citit insemnarile tale despre cartile pe care le citesti, si observand ca iti plac mult romanele care se petrec in perioade istorice interesante, m-am gandit ca poate te-ar interesa Amin Maalouf. Am citit "Leon Africanul" si m-a cucerit stilul lui.
http://www.polirom.ro/catalog/carte/leon-africanul-2099/
Mulţumesc pentru recomandare. Am
cumpărat săptămâna trecuta "Periplul lui Baldassare" de Amin Maalouf şi cred ca voi cumpăra şi "Leon Africanul".
Cu placere. Daca rasfoiesti si iti place, alt roman al sau- Stanca lui Tanios- este in oferta de un euro la Polirom.
PS: Si eu tot saptamana trecuta am achizitionat Periplul lui Baldassare, dar mai dureaza ceva pana sa o citesc.
Trimiteți un comentariu