[Asa cum am scris in acest blog acum o luna de zile, incep azi seria micilor mele comentarii legate de cartile pe care l-am citit]
Prima data cand am vazut "Clubul Dante" a fost pe aeroportul din Varsovia. Ma intorceam de la Cracovia si am fost nevoit sa astept 3 ore legatura spre Bucuresti. In unul din magazinele aeroportului am dat peste un raft cu carti in engleza si poloneza. Dupa jumatate de ora de cautari m-am oprit la doua carti una in poloneza si primul roman a lui Pearl ("Clubul Dante"). Dupa ce am aflat ca pentru cartea in poloneaza nu exista o traducere in engleza sau franceza, m-am hotarat sa cumpar "Clubul", daca in urma achizitiilor de bauturi spirtoase (a se citi, cum altfel, votca) luate ca suveniruri ale noptilor petrecute in compania colegilor polonezi (mai amatori de votca cu suc de mere), imi mai raman ceva bani. In final am reusit sa cumpara si cartea lui Pearl, care in afara catorva pagini citite in avion a zacut la mine in biblioteca pana la publicarea traducerii in romana. Asa am inceput sa citesc in paralel traducerea cu originalul.
Chiar daca pe prima coperta editorul a ales sa treaca un citat din Dan Brown referitor la cartea lui Pearl, aceasta nu se adreseaza nici pe departe cititorilor de "coduri". Ce te poti astepta sa scrie un tip care a terminat Harvard "summa cum laude" in literatura engleza si americana si apoi Dreptul la Yale si care in prezent locuieste in Cambrige ? Simplu, te poti astepta la un roman plin de referinte la istoria litearurii americane. In centrul romanului se afla Clubul Dante formata din: Henry Wadsworth Longfellow, Oliver Wendell Holmes, J.T Fields si James Russel Lowell, si constituit la initiativa lui Longfellow in 1865. Scopul acestui "club" era acela de realiza prima traducere integrala a operei lui Dante.
La fel ca in "Se7en" si aici avem un criminal a carui sursa de inspiratie este o carte. In mod evident, criminalul lui Pearl il ia drept ghid pe Dante. Initial crimile nu par a avea o legatura cu "Divina Comedie", cu atat mai mult cu cat traducerea a fost publicata in 1867, iar actiune este plasata la Boston in momentul in care membrii Clubului lucrau la traducerea "Infernului".
Realizand ca un criminal respecta intru totul pedepsele descrise in "Divina Comedie", membrii Clubului sunt implicata intr-o serie de evenimente care in final ii duc la descoperirea identitatii acestuia. Romanul nu este dupa parerea mea un "page-turner" asa cum este descris pe coperta a patra si nici un comentariu mascat al "Divinei Comedii", intriga politista este doar un pretext pentru o descriere a inceputurilor traducerii operei lui Dante in America si a grupului de literati ce a realizat aceasta traducere.
[Conform criteriilor enuntate in post-ul anterior, voi acorda un punctaj fiecarui roman.]
Punctaj:
1) sunt carti care se refera la alte carti: Divina Comedie (10 p.)
2) actiunea se desfasoara in perioade istorice "interesante": Boston, 1865-1867 (9 p.)
3) "detectivi" sunt personaje inedite: membrii Clubului Dante (10 p.)
4) unele dintre personaje sunt personaje istorice: membrii Clubului Dante (10 p.)
5) autorii sunt personalitati extrem de interesante (8 p.).
Total: 47 p. (94%)
In postul urmator: "Azazel" de Boris Akunin.
Prima data cand am vazut "Clubul Dante" a fost pe aeroportul din Varsovia. Ma intorceam de la Cracovia si am fost nevoit sa astept 3 ore legatura spre Bucuresti. In unul din magazinele aeroportului am dat peste un raft cu carti in engleza si poloneza. Dupa jumatate de ora de cautari m-am oprit la doua carti una in poloneza si primul roman a lui Pearl ("Clubul Dante"). Dupa ce am aflat ca pentru cartea in poloneaza nu exista o traducere in engleza sau franceza, m-am hotarat sa cumpar "Clubul", daca in urma achizitiilor de bauturi spirtoase (a se citi, cum altfel, votca) luate ca suveniruri ale noptilor petrecute in compania colegilor polonezi (mai amatori de votca cu suc de mere), imi mai raman ceva bani. In final am reusit sa cumpara si cartea lui Pearl, care in afara catorva pagini citite in avion a zacut la mine in biblioteca pana la publicarea traducerii in romana. Asa am inceput sa citesc in paralel traducerea cu originalul.
Chiar daca pe prima coperta editorul a ales sa treaca un citat din Dan Brown referitor la cartea lui Pearl, aceasta nu se adreseaza nici pe departe cititorilor de "coduri". Ce te poti astepta sa scrie un tip care a terminat Harvard "summa cum laude" in literatura engleza si americana si apoi Dreptul la Yale si care in prezent locuieste in Cambrige ? Simplu, te poti astepta la un roman plin de referinte la istoria litearurii americane. In centrul romanului se afla Clubul Dante formata din: Henry Wadsworth Longfellow, Oliver Wendell Holmes, J.T Fields si James Russel Lowell, si constituit la initiativa lui Longfellow in 1865. Scopul acestui "club" era acela de realiza prima traducere integrala a operei lui Dante.
La fel ca in "Se7en" si aici avem un criminal a carui sursa de inspiratie este o carte. In mod evident, criminalul lui Pearl il ia drept ghid pe Dante. Initial crimile nu par a avea o legatura cu "Divina Comedie", cu atat mai mult cu cat traducerea a fost publicata in 1867, iar actiune este plasata la Boston in momentul in care membrii Clubului lucrau la traducerea "Infernului".
Realizand ca un criminal respecta intru totul pedepsele descrise in "Divina Comedie", membrii Clubului sunt implicata intr-o serie de evenimente care in final ii duc la descoperirea identitatii acestuia. Romanul nu este dupa parerea mea un "page-turner" asa cum este descris pe coperta a patra si nici un comentariu mascat al "Divinei Comedii", intriga politista este doar un pretext pentru o descriere a inceputurilor traducerii operei lui Dante in America si a grupului de literati ce a realizat aceasta traducere.
[Conform criteriilor enuntate in post-ul anterior, voi acorda un punctaj fiecarui roman.]
Punctaj:
1) sunt carti care se refera la alte carti: Divina Comedie (10 p.)
2) actiunea se desfasoara in perioade istorice "interesante": Boston, 1865-1867 (9 p.)
3) "detectivi" sunt personaje inedite: membrii Clubului Dante (10 p.)
4) unele dintre personaje sunt personaje istorice: membrii Clubului Dante (10 p.)
5) autorii sunt personalitati extrem de interesante (8 p.).
Total: 47 p. (94%)
In postul urmator: "Azazel" de Boris Akunin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu