Cărţi

“Naşterea lui Venus” de Sarah Dunant

Mi-a placut “În compania curtezanei” publicată la Humanitas anul acesta, aşa că am fost extrem de curios să citesc “Naşterea lui Venus”, însă am fost un pic dezamăgit. “Naşterea lui Venus” este povestea Alessandrei Cecchi şi a familiei Cecchi, având în fundal Florenţa secolului XV, atunci când puterea familiei Medici începea să scadă, iar Savonarola atragea din ce în ce mai mulţi adepţi. “Naşterea lui Venus” ar multe puncte comune cu “În compania curtezanei” şi de aici apare senzaţia că Dunant spune aceeaşi poveste ("problema" aceasta este valabilă şi în cazul romanelor lui Tracy Chevalier şi nu sunt singurul care crede asta, vezi whitenoise).

(traducerea Irina Negrea)

“În intimitatea secolului 19” de Ioana Pârvulescu

Nu am fost niciodată atras de secolul 19, dar cartea asta mi-a schimbat complet viziunea asupra acestei perioade şi mi-a atras atenţia asupra unor personaje mai puţin interesante pentru mine până acum (Alecsandri, C.A. Rosetti, Maiorescu şi Carol Davila). Chiar dacă are forma unui eseu, am citit cartea asta aşa cum aş fi citit un roman bun, adică pe nerăsuflate.

“Pentru posteritate, nu toate generaţiile sunt egal de vii. Mi s-a părut ca generaţiile care umplu această carte sunt mai vii decât altele şi că tocmai de aceea vieţile lor merită reconstituite în detaliu.”

“Întoarecere în Bucureştiul interbelic” de Ioana Pârvulescu

Un eseu despre “acele detalii pe care istoriile literare sau cărţile academice le aruncă la coş”. Ioana Pârvulescu recuperează aceste detalii pentru a reconstitui viaţa de zi cu zi din Bucureştiul interbelic. În paralel am citit şi o parte din arhiva interbelică a Institutului Meteorologic, aşa că pot să afirm că am o imagine a Bucureştiului interbelic, din care nu lipsec detaliile meteo :) .

“Îndrăzneala, încrederea în sine, în celălalt şi capacitatea de admiraţie, simpatia, empatia, politeţea înnăscută şi cea educată, răbdarea, bucuria de a trăi par a se fi degradat până la dispariţie în România, în anii de după cel de al doilea război mondial şi va fi nevoie de un timp egal ca întindere şi infinit mai bun decât anii din urmă, ca să le redobândim, într-un posibil viitor.”

“Maseurul orb” de Cătălin Dorian Florescu

Povestea este intersantă, iar Ioan Timiş Palatinus este un personaj cu totul aparte. Despre cartea aceasta a scris si whitenoise şi îi dau dreptate în ceea ce priveşte finalul cărţii, este total aiurea.

“Noi ceilalţi, eram bucuroşi că nu era în locul lor şi simţeam cît de mult ne apropiaserăm de sfîrşit în locul acela. Am mers în urma tractorului, peste marginea remorcii tot mai flutura o bucată din rochia de mireasă. Am trecut pe lîngă case şi curţi, ţăranii se uitau la caravana noastră şi, cînd îşi dădeau seama ce era pe remorcă, îşi făceau cruce. Animalele îşi ridicau capetele alene, continuînd să mestece.”

“Aberaţii de bun-simţ” de Sorin Stoica

Mi-a plăcut foarte mult, urmează să citesc “O limbă comună” şi “Dincolo de frontiere”, “Jurnalul” nu l-am găsit până acum dar este trecut pe lista de cumpărături “urgente”.

“Bunică-mea are prostul obicei să devină câteodată patetică. Acum câteva luni, mânca plăcintă cu vişine, se lingea pe degete şi, aşa patetică cum era, a zis, mamă, mie la parastas plăcintă cu vişine să-mi faceţi, că mie asta mi-a plăcut la viaţa mea. Prevăzători, i-am cumpărat şi noi un kil dă vişine, ca să nu ne prindă parastasul descoperiţi. Am pus kilul de vişine în congelator, şi de-atunci, pentru că ea continuă să trăiască, îi tot atragem atenţia că se strică naibii vişinile, hai, bre, dă un’ să luăm acu’ iarna pentru parastas altele proaspete ?”