În urmă cu doi, în Barcelona, am fost foarte entuziasmat când am văzut în vitrină unei librării “Jocul îngerului” roman pe care îl creadeam o continuarea a “Umbrei vântului”. Însă ceea ce păstrează “Jocul ingerului” din precedentul roman al lui Carlos Ruiz Zafon este atmosfera Barcelonei. Barcelona începutului de secol XX este în romanele lui Zafon un oraş ciudat, cu străzi întortocheată cufundate în ceată şi case cu arhitecturi ciudate, un oraş al cărţilor şi librăriilor, al scriitorilor damanaţi şi al editorilor misterioşi, un oraş ce ascunde un “Cimitir al Cărţilor Uitate”.
Un tânăr scriitor, David Martin, muribund şi disperat încheie un contract cu un editor parizian de care nu a auzit nimeni şi pe care nimeni nu l-a văzut vreodată, pentru a inventa o nouă religie. în schimbul a o sută de mii de franci francezi. Mai târziu descoperă că, ceea ce credea a fi oprtunitatea vieţii sale, este de fapt o parte a unui complot sinistru. “Jocul îngerului” , a cărei acţiune are loc înainte aventurilor descrise în “Umbra vântului” este un amestec de crime, povestiri obsesive de dragoste şi supranatural al cărui rezultat este un român “gotic”, mult mai “întunecat” decât precedentul, ce duce cu gândul la arhitectură lui Gaudi (inevitabil clişeu : ) ).
"Jocul îngerului” a fost pentru mine o lectură perfectă pentru acest început de an, un roman pe care îl recomand celor care vor să citească un "mystery thriller”cu şi despre cărţi şi scriitori, scris într-un stil captivant.
Alte opinii:
+
Site-ul lui Zafon unde veţi găsi şi soundtrack-ul cărtii.
