Padova (11.90%)

O zi care se anunţa frumoasă, a devenit plictisitoare la pranz , iar spre seara a intrat în categoria zilelor enervante. Nu voi intra în detalii...pentru că iar mă enervez...as fi fost si acum nervos însă în drum spre casă am vazut ceva care m-a amzat terbil. În primele zile am fost uimit să constat că în Padova limba română este limba oficială. Pe stradă este imposibil să nu întâlneşti pe cineva care vorbeşte româneşte, la fel şi în mijloacele de transport în comun. Dacă vrei să te orientezi în oraş ai mai multe şanse de reuşită dacă întrebi în română decât în engleză. Practic în Padova nu are cum să-ţi fie de dor de casă. Evident că există şi magazine cu produse româneşti. Un astfel de magazin...numit "Magazin alimentar românesc", este foarte aproape de locul în care stau. Nimic ciudat până aici, oamenii duc dorul la sarmale, parizer de pui, muşchi ţigănesc, etc. Dar realitatea este alta, din magazin poţi cumpăra ceva mezeluri româneşti, dar la mare căutare sunt sucurile "Frutti fresh" (azi mai aveau doar de pere). Faza asta cu "chimicala românească" m-a dat gata. La asta duc dorul cei plecaţi? La apa+colorat+CO3? Şi nu mai aveau decât de pere. Am vorbit şi eu cu vânzătorul să-mi oprească şi mie "frutii" de portocale, ca am auzit că este la mare căutare in Italia, sau măcar nişte "Adria" cu gust de cola.

Azi inaugurez şi rubrica "Ce are ei diferit şi de ce nu avem şi noi". În episodul de azi...salata. Între 12:30 şi 14:30 la Universitate este pauză de masă, aşă că toată lumea este la cantină. Cu 2 euroi poţi mânca destul de bine, o porţie de paste...că doar sunt în Italia....o chiflă şi o salată. Suficient după părerea mea. În prima zi, obişnuit ca acasă, am mâncat paste şi salată în stil românesc....Total greşit, în Italia salata se mănâncă după ce ai terminat de mâncat pastele, este ultimul fel de mâncare şi ai impresia că mănânci iarbă cu ulei de măsline şi sare.

Cam atât pentru azi...mă duc să desfac o sticlă de "frutti" de pere.

Padova (9.52%)

Vreme extrem de urâtă...7 grade, ploaie şi vânt. Dar se pare că de mâine se încălzeşte...dar cine are încredere în meteorologi :). Azi am avut "program univeristar italian" ceea ce înseamnă că la 09:00 eram la facultate, o mică şedinţă până la 13:30, apoi "lunch break" până la 15:00, sedinţă până la 17:30, iar la 18:00 plecarea. Mă întreb cum reuşesc să facă cercetare cu atâtea şedinţe, pauze de cafea şi discuţii pe hol.

Seara am încercat să vizitez oraşul, dar am abandonat ideea destul de repede din cauza frigului...oricum nu vroiam decât să-mi cumpăr un pulover sau o haină mai groasă. În drum spre casă mi-am amintit că am nevoie de un caiet (trebuie să i-au notiţe la sedinţe) şi am intrat într-o librărie cu gândul să mai arunc o privire şi pe la rafturile cu cărţi în engleză sau franceză. Când am încercat să plătesc...problemă..."fake money"...după ce că nu am primit banii de italieni, cei cu care am venit de acasă sunt falşi...fază tare..."O bandă de falsificatori români depistată la Padova". După 10 minute de "analize detaliate" problema a fost rezolvată....maşinaria de verificat banii nu mai avea baterii...şi evident banii nu erau falşi...aşteptam ceva scuze...am primit ceva explicaţii vagi, iar după ce le-am spus că "non sono italiano" subiectul a fost închis.

Drumul spre casă este din ce în ce mai uşor de găsit, iar cei de la supermarket-ul deja mă cunosc...apropo meniul zilei: merluciu pane, prosciuto şi "Chino" (o băutură care nu se prea găseşte pe la noi...din păcate).

Padova (7.14%)

Facultatea de Agricultură din Padova, din care face parte şi Facultatea de Hidrologie, nu este situată chiar în Padova, ci la Legnaro (12. 5 km, aproximativ 25 de minute cu maşina).

Mi-am petrecut dimineaţa încercând să găsesc autobuzul de Legnaro şi apoi casa de bilete. Cu autobuzul a fost destul de uşor, staţia fiind chiar în faţa gării. Mai greu a fost cu biletele, pentru că nu m-am gândit că se vând în gară...în acelaşi loc în care îţi laşi şi bagajele. La 9 dimineaţa eram singurul pasager al cursei spre Legnaro. Pe la jumătatea drumului s-au urcat şi doi controlori şi până la capăt nu au facut decât să zacă plictisiţi. La Universitate lumea este foarte relaxată şi totul părea să fie Ok înainte de începerea şedinţei. La 13:30 a început o sedinţă legată de proiectul la care particip şi care s-a terminat la 17:30. Patru ore de discuţii pentru a ajunge la concluzia că România are o gramadă de date meteo, care trebuie furnizate în cel mai scurt timp posibil. Pentru următoarele zile se pare că programul meu la Universitate va fi de la 9 la 18, iar principalul job va fi cel de "data provider".

Cam asta a fost ziua mea de azi. Acum mă duc să mănânc ceva că sunt mort de foame. Meniul serii: prosciutto crudo, parmigiano-reggiano şi salată de măsline.

Padova (4.76%)

Nu am avut o idee prea bună cu vizita la Veneţia. În primul rând...pentru că este FOARTE FRIG, apoi transportul public din Padova este extrem de ciudat, autobuzele circulă, nu asta este problema, numai că sunt din jumătate în jumătate de oră, iar biletul costă 1 euro. Cu trenul lucrurile stau mult mai bine, cel puţin pe porţiunea Padova-Veneţia sunt 4-5 trenuri pe oră, dar până să reuşesc să ajung la staţia de tren m-am rătăcit cam trei ore prin Padova.

Chiar dacă nu este plină de turişti Veneţia tot pare un oraş aglomerat. De la gară m-am dus direct în piaţa San Marco, era ceaţă si eram curios să văd cum arată Veneţia sub ceaţă. Nu am avut aparatul la mine aşa că am doar două fotografii făcute cu mobilul...numai că nu pot fi descărcate. Veneţia trebuie neapărat văzută atunci când este ceaţă...este un alt oraş, un oraş din care dispar turiştii şi reclamele luminoase. Am vizitat un muzeu, am mai făcut ceva cumpărături de la Billa, apoi am luat trenul şi în 20 de minute eram din nou în Padova. Numai că de la gară până la casa în care stau am făcut 2 ore !

Padova (2.38%)

Îmi pare rău că nu am mai ajuns să scriu aici, dar în ultimele două săptămâni am avut o groază de chestii de făcut. În principal doctoratul, apoi corecturile pentru un articol şi în final pregătirile de plecare la Padova. Până pe 11 Aprilie voi "lucra" la Universitatea din Padova în cadrul unui proiect european legat de studiul inundaţiilor severe. Nu pot să zic că mi-am dorit această plecare...dar să vedem ce va fi.

Abia am ajuns şi nu am reuşit să vizitez nimic, nici un pare Padova un oraş interesant...sper să nu am dreptate. Partea bună este că sunt foarte aproape de Veneţia, aproximativ 20 de minute cu trenul. Partea rea este că programul la Universitate este de la 9 la 18, dar îmi rămân week-end-urile. Mâine voi fi la Veneţia în încercarea de a vizita ceea ce nu am reuşit vara trecută.

Nu ştiu dacă voi reuşi să mai scriu ceva despre cărţi. Am la mine ultimul volum din Orbitor, ultima carte a lui Lee Smolin (Trouble with Physics) şi un tratat de meteorologie sinoptică. Dar în mod cert voi cumpăra cel puţin alte 10 cărţi. Mai am restanţe la capitolul "cărţi citite şi despre care nu am scris nimic", în funcţie de timp poate voi adăuga căteva post-uri scurte.

Cumpărături

Lee SMOLIN

"The Trouble with Physics -
The Rise of String Theory, the Fall of a Science and What Comes Next"









Roger PENROSE

"The Road to Reality - A Complete Guide to the Laws of the Universe"

R. N. Morris - "Securea blândă"

În postul precedent am fost vorba de un scriitor rus al cărui personaj, Erast Fandorin, era o combinaţie de Bolkonski, Miskin şi Peciorin, în acest post păstrăm locaţia, păstrăm originea literară a personajului principal, schimbăm doar naţionalitatea autorului. În "Securea blândă" britanicul R. N. Morris (aici găsiţi blog-ul lui Morris) încearcă să refacă atmosfera romanelor lui Dostoievski. Nu se mulţumeşte doar cu asta şi preia un personaj din "Crimă şi pedeapsă". Evenimentele descrise de Morris se petrec la aproximativ un an şi jumătate după "celebrul caz al studentului Raskolnikov, în care anchetatorul Porfiri Petrovici a jucat un rol atât de important".

1866, iarnă, St. Petersburg, în parcul Petrovski sunt găsite două cadavre: un pitic cu ţeasta despicată ascuns într-un geamantan şi un bărbat spânzurat într-un copac din apropiere "având o secure plină de sânge atârnată la cingătoare". După geamantan, autorul crimei pare a fi un chinez...glumesc...varianta oficală este crima urmată de sinucidere. Porfiri Petrovici nu este de aceeşi părere, aşa că este deschisă o anchetă, care se întinde pe 370 de pagini.

Un roman poliţist interesant, care nu mi-a plăcut foarte mult, dar în schimb mi-a făcut poftă să citesc/recitesc Dostoievski. Aşa că anul acesta voi încerca o integrală Dostoievski.

R. N. Morris

Securea blândă
trad. Iuliu Ratiu
Polirom

Later edit: Din câte am citit pe Gugle, ideea lui Morris nu este nouă, se pare că Porfiri Petrovici i-a insipirat şi pe creatorii "locotenentului Columbo".

Erast Fandorin

Pentru cei care vor să citească un roman poliţist interesant, nu am o singură recomandare ci trei. Este vorba primele trei romane din seria Erast Fandorin (un amestec de Bolkonski, Miskin şi Peciorin asezonat cu James Bond şi Sherlock Holmes, participa la toate evenimentele care au zguduit Europa la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, inclusiv Razboiul ruso-turc din 1877-1878 si Revolutia Bolsevica din 1917*) a lui Borin Akunin. Seria Fandorin va cuprinde 16 romane, asta pentru că Akunin a identificat 16 subgenuri ale romanului poliţist şi intenţia sa este de a scrie câte un roman pentru fiecare subgen**.

____________________________________

*) http://www.thriller.ro/autor-borisakunin.html.
**) http://en.wikipedia.org/wiki/Erast_Fandorin.


Bibliografie:

1) Akunin Boris - Azazel (trad. Denisa Fejes), Humanitas Fiction 2007.


2) Akunin Boris - Gambit turcesc (trad. Denisa Fejes), Humanitas Fiction 2007.


3) Akunin Boris - Leviatan (trad. Denisa Fejes), Humanitas Fiction 2008.

Cătălina

Lee Smolin - "Spaţiu, timp, univers"

Lee Smolin este specialist în fizică teoretică şi în prezent lucrează la Perimeter Institute for Theoretical Physics. Este cunoscut pentru pentru contribuţiile sale în teoria gravitaţiei cuantice, în special în teoria gravitaţiei cuantice cu bucle. Cercetările sale includ cosmologia, teoria particulelor elementare, mecanica cuantică şi biologia teoretică. A scris trei cărţi de popularizare a ştiinţei: "Life of the Cosmos" (1997), "Three Roads to Quantum Gravity" şi "The Trouble with Physics: The Rise of String Theory, the Fall of a Science, and What Comes Next" (2006).

În "Spaţiu, timp, univers" ("Three roads to quantum gravity") subiectul principal îl constituie gravitaţia cuantică. Gravitaţiei cuantice încearcă să găsească un răspuns la întrebarea Ce sunt spaţiul şi timpul ? În cardul teoriei relativităţii, Einstein a enuţat nu numai o teoria a graviaţiei, ci şi o teorie a spaţiului şi timpului, care a înlocuit concepţia newtoniană asupra spaţiului şi timpului. Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus, gravitaţiei cuantică încearcă să combine spaţiu şi timpul, aşa cum sunt ele descrise de teoriarelativităţii, cu o altă teorie care are implicaţii profunde în descrierea naturii, este vorba de teoria cuantică. Astfel, gravitaţia cuantică, va putea fi utilizată atât pentru descrierea fenomenelor la scară mică (mecanică cuantică) cât şi a comportamentului găurilor negre (teoria relativitaţii).

În "Spaţiu, timp , univers" sunt descrise descrise cele trei căi de abordare a gravitaţiei cuantice: termodinamica găurilor negre, gravitaţia cuantică cu bucle şi teoria corzilor. Una dintre cele mai intersante teorii prezentate în cartea lui Smolin, şi care constituie punctul comun al celor trei abordări, este teoria naturii cuantice a spaţiului şi timpului. Trăim într-un Univers în care spaţiul şi timpul sunt continue ? sau Spaţiul şi timpul sunt de natură discretă ? Cele trei teorii conduc către un singur răspuns, spaţiu/timpul este discret, ceea ce înseamnă că poate fi împărţit în segmente a caror valoare minimă este dată de distanţa/timpul Planck. Termodinamica găurilor negre este o teorie în cadrul căreia se poate demonstra, pe baza mărginirii Bekenstein, că "lumea trebuie să fie discontinuă la scară Planck". Conform lui Bekenstein "cantitatea de informaţie conţinută în orice regiune a spaţiului este nu numai finită, dar şi proporţională cu aria suprafeţei ce delimitează regiunea, măsurată în unităţi Planck". În acest caz, dacă lumea ar fi continuă la scară Planck atunci orice regiune ar conţine o cantitate infinită de informaţie. În concluzie, lumea trebuie să fie discontinuă la scară Planck. Gravitaţia cuantică cu bucle arată că ariile şi volumele sunt cuantificabile şi intervin numai în cantităţi finite. Teoria corzilor descrie o coardă în mişcare într-un spaţiu continuu. La o cercetare mai atentă se observă că de fapt corzile sunt alcătuite din bucăţi finite (biţi de coardă) care transportă o cantitate finită de impuls şi energie. "Acest fapt e exprimat ca o extindere simplă şi frumoasă a principiului de incertitudine şi ne spune că există o cea mai mică lungime posibilă". Cele trei abordări ale gravitaţiei cuantice conduc la concluzia generală că spaţiul este discontinuu la scară Planck. Însă răpusurile în cadrul celor trei teorii la întrebarea "Ce sunt spaţiul şi timpul ?" sunt destul de diferite. Astfel, rămâne să unim cele trei teorii pentru a obţine "drumul final către gravitaţia cuantică". Acestea ar fi principalele ideii prezentate de Smolin. Ce mai găsiţi în carte: discuţii legată de supersimetrie şi entropia găurilor negre şi cum sunt legate aceaste noţiuni de gravitaţia cuantică, descrierea reţelor de spin ale lui Penrose şi aspectele teologice ale gravitaţiei cuantice.

Recunosc, "Spaţiu, timp, univers" nu este o carte uşor de citit, sunt necesare ceva cunoştinţe de bază legate de entropie, mecanica cuantică şi teoria relativităţii. Dacă până acum nu aţi citi nici o carte de popularizare a mecanicii cuantice sau dacă nu ştiţi nimic despre găurile negre nu cred că veţi citi mai mult de 50 de paginii din cartea lui Smolin. Recomandarea mea este să nu renunţaţi, carte este plină de idei extrem de interesante, trebuie doar să aveţi răbdare. Smolin reuşeste să scrie o carte atât pentru cei mai puţin "iniţiaţi" în fizica teoretică, cât şi pentru cei care lucrează în domeniu, o performaţă rar întâlnită în cazul cărţilor de popularizare. Un alt aspect intereseant la cărţii sunt anecdotele/povestirile care vă vor da o imagine despre ceea ce înseamnă un cercetător de valoare, despre fizica teoretică, depre evoluţia fizicii şi în particular despre istoria gravitaţiei cuantice. În concluzie, "Spaţiu, timp, univers" este o carte cu care trebuie să aveţi rabdare, pentru că în final veţi descoperi o mulţime de idei interesante/stranii. Eu sigur voi reciti această carte.

În încheiere doua link-uri: aici o parte dintr-o conferinţă a lui Smolin despre natura timpului, iar aici o conferinţă despre istoria universului şi a materiei.

Lee Smolin
Spaţiu, timp, univers
trad. Anca Vişinescu
Humanitas

"Experienţa îmi spune că un om de ştiinţă are doar câteva idei bune. Sunt puţine şi rare şi vin numai după mulţi ani de pregătire. Ceea ce este rău e că după ce ai avut o idee bună eşti condamnat la ani de muncă grea ca s-o dezvolţi."

Smolin, Abel, Galois şi "creierul global"

1) Voi scrie mâine despre cartea lui Smolin "Spaţiu, timp, univers", azi nu mă simt în stare.

2) A apărut la Humanitas "Ecuaţia care n-a putut fi rezolvată". Aici găsiţi descrierea cărţii şi aici informaţii despre autor.

3) La Editura Tehnică a apărut "Creierul global" de Howard Bloom.

"Totul este iluminat" de Jonathan Safran Foer

Am citit "Extrem de tare şi incredibil de aproape" şi mi-a plăcut. Am văzut filmul lui Liev Schreiber după "Totul este iluminat" (cu Eugene Hutz şi Elijah Wood) şi mi-a plăcut. Când am găsit săptămâna trecută la Humanitas "Totul este iluminat" nu am stat gânduri şi am cumpărat cartea.
Jonathan Safran Foer, student american şi scriitor în devenire, ajunge în Ucraina în căutarea femeii care i-a salvat bunicul de nazisti. Ghidul său în această călătorie este Aleksandr Perciov, căruia toţi prietenii "foarte numeroşi" îi zic Alex, "pentru că aceasta este versiunea mai-comod-de-pronunţat a numelui oficial". Alex are un bunic care se crede orb, iar bunicul are o căţea pe care o cheamă Sammy Davis Junior Junior. Eroul, "un evreu foarte ingenios" şi cei doi angajaţii ai agenţiei de voiaj "Călătorii la orgini" : Alex-translatorul, care se dă în vânt după filme americane, negri (mai ales Michel Jackson), căruia îi place "să răspândească foarte mult bănet la cluburi de noapte faimoase din Odessa" şi cu care "multe fete vor să relaţii carnale în multe aranjamente bune" şi Alex-bunicul-care-se-crede-orb, însoţiţi de "câinele oficios conducător de orbi", încearcă să găsească un oraş numit Trachimbrod şi o persoană căreia îi spune Augustine. Nu vă voi povesti călătoria celor patru, dăcă vreţi să aflaţi mai multe citiţi capitolele scrise de Alex. Pentru o istorie mai puţin obişnuită a Trachimbrodului vă recomand capitolele scrie de "erou", iar pentru detalii privind scrierea cărţii vezi corespondenţa Aleksandr Perciov-Jonathan Safran Foer. La începutul cărţii Alex este extrem de amuzant, apoi spre sfârşit încearcă să fie amuzat. Foer scrie povestea Trachimbrodului, o poveste (...nu ştiu cum să-i spun...cred că...) ciudată/fantastică/tragică.

Nu ştiu dăcă "Totul este iluminat" (romanul de debut a lui Foer) este un roman "strălucit" (Jeffrey Eugenies, coperta IV) eu zic că este interesant. Sunt curios să văd ce va mai scrie Foer după ce a scris despre Holocaust şi 9/11.

În încheiere două citatate, primul este "defect profesional", iar cel de al doilea este un audiocitat (mi-ar fi luat mult prea mult timp să scriu):

"Meteorologul spunea că vremea urma să fie foarte anormală în ziua următoare, însă în următoarea zi după aceea avea să fie normală "

[scurt, simplu şi la obiect, aşa cum trebuie să fie o prognoză meteo (pentru o analiză detaliată privind stilurile de prezentare a prognozelor meteo vezi Andrei Pleşu - Meteo şi "camera de râs" din "Comedii la Porţile Occidentului", Humanitas, 2005)].

Audiocitat - "Se naşte dragostea, 1934-1941", p.266-267

Jonathan Safran Foer

Totul este ilumintat

trad. Fraga Cusin

Humanitas Fiction

P.S. Vă recomand şi filmul, este "extrem" de interesant şi "incredibil" de amuzant.

Antonio Vivaldi - Concerto for Lute RV 93

"Mic tratat despre nimic" de John D. Barrow

Încerc de câtevă zile să scriu ceva inteligent legat de cartea asta. Ceva nu merge. Nu este cartea de vină, ci lipsa mea de ... nici nu ştiu cum să-i spun ... inspiraţie...poate. Dar, pentru că este vineri şi pentru că am promis că voi scrie în fiecare vineri despre o carte de popularizare a ştiinţei şi pentru că săptămâna trecută, răcit fiind, nu am reusit să scriu nimic, voi încerca acum să vă conving să citiţi cartea lui Barrow, sau măcar o parte din ea.

John David Barrow este fizician, l-am verificat, în CV scrie clar, doctorat în astrofizică la Oxford şi postdoctorat în astronomie la Berkeley, însă cand vine vorba să scrie despre fizică pe înţelesul tuturor...nu aş putea spune că este unul dintre cei mai buni. Ceea ce m-a determinat să includ "Mic tratat despre nimic" pe lista cărţilor de popularizare, a fost completarea pe care o aduce cărţii lui Charles Seife - "Zero - Biografia unei idei periculoase". Înainte de a face jurnalism ştiinţific, Seife a fost matematician. M-am gândit că trebuie să fie interesant să văd cum un fizician şi un matematician scriu despre acelaşi concept. Aşa ca pe listă am trecut lângă cartea lui Seife şi "tratatul despre nimic".

La momentul la care am scris lista, citisem doar jumătate din "tratat" şi eram foarte entuziasmat. Asta pentru că, atunci când scrie despre istoria conceptului de zero sau despre istoria vidului, Barrow combină matematica şi fizica cu istoria şi filosofia, iar rezultatul este captivant. Cei care au citit "Zero" şi vor să aprofundeze subiectul, vor găsit "tratatul" interesant.
Barrow scrie despre istoria lui zero, despre vid şi experienţele legate de vid, scrie despre Pascal, despre Sfântul Augustin, despre Shakespeare, despre Toricelli, Newton, Descartes, despre arta islamică sau despre labirinturile medievale şi nu ai deloc impresia că "trage" de aceste idei în încercarea de a demonstra că "nimicul" este peste tot.

Toate bune şi frumoase, dar undeva pe la mijlocul cărţii, mai precis de la pagina 176 încolo, lucrurile se schimbă. Ideile devin greu de urmărit, confuze. Barrow încheie discuţia legată de zero, de matematică şi începe să scrie despre vid şi despre implicaţiile vidului în mecanica cuantică şi în cosmologie. Am avut impresia că nu este foarte familiarizat cu subiectul, ceea ce este imposibil. Barrow trebuie să cunoască bine cosmologie şi cuantică, doar are un doctorat şi un postdoctorat pe tema asta. Atunci când discută relaţiile vid-mecanică cuantică/vid-cosmologie sare peste explicare unor idei "elementare" din cuantică/cosmologie, motiv pentru care ideiile devin din ce în ce mai greu de urmărit.

În concluzie:
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - interesant;
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - confuz, necesită aprofundare.

P.S. Interesant este că în aproape orice carte de popularizare de matematică sau de fizică, găsesc cel puţin o referinţă la meteorologie. De exemplu, în cartea lui Barrow am dat peste Alexander Friedmann, cel care a găsit noi soluţii la ecuaţiile lui Einstein, pe care Einstein însuşi le omisese. Friedmann era meteorolog, un meteorolog care se "distra" în timpul liber cu ecuaţiile lui Einstein. Pasiunea lui Friedmann pentru meteorolgie i-a fost însă fatală, pentru că a murit la treizeci şi cinci de ani, deoarece nu s-a mai refăcut după efectele produse de un zbor cu balonul la mare altitudine pentru strângerea de date meteorologice.

John D. Barrow

"Mic tratat despre nimic"
trad. Cornelia Rusu
Colecţia Taifas
Editura Tehnică

"Interpretarea crimei" de Jed Rubenfeld

Fiind vorba de un roman poliţist (historical thriller) destul de interesant din punctul meu de vedere, nu am de gând să divulg nimic în plus faţă de prezentarea făcută de editură, şi nici nu vreau să o lungesc cu comentariile pentru că sunt răcit (o răceală mai ciudată, îi zice "pneumopatie intersţială" şi se află în prezent în fază de tratament cu chimicale şi Vivaldi), aşa că recomand romanul de debut a lui Jed Rubenfeld celor care sunt interesaţi/pasionaţi de psihanaliză şi de începuturile psihanalizei în America, celor intersaţi de istoria New York-ului, celor pasionaţi de Shakespeare, celor curioşi să afle cum Freud, Jung, Frenczi şi Brill pot fi personaje într-un roman poliţist, celor care au citit şi au găsit interesant "Clubul Dante" şi nu în ultimul rând, recomand cartea asta celor care cred că romanele poliţiste nu merită nici un fel de atenţie.

Jed Rubenfeld
"Interpretarea crimei"
trad. Radu Vancu
Humanitas Fiction
Thriller & Mystery

Din istoria meteorologiei...Analele Institutului Meteorologic al României, TOM. VI, 1890

O menţiune cu totul specială merită oragiul care a avut loc la Bucureşti, în séra de 12 Iunie, de óre ce s'a vĕzut în oraş un trăsnet globular. Buletinul de furtună, întocmit la Filaret, în acea zi, coprinde următoarele indicaţiunĭ :

«Tunetul s'a auzit de la 9 ore 15 minute séra , timp local, şi a ţinut nóptea târziŭ. Intensitatea tunetelor a fost forte tare. La 10 ore trăsnet. Plóia a durat de la 9 ore 15 minute până a doua zi diminéţa la ora 1 oră 10 minute: ea a avut o intensitate torenţială de la 9 ore 15 minute până la 10 ore 40 minute, dând o cantitate de 42 milimetri de apă. Oragiul vine de la Sud şi merge spre Nord. În tot timpul vêntul a fost slab de la Vest».

Buletinul mai conţine următoarele observaţiunĭ :

«Spre séră, cerul acoperit cu norĭ de plóe. La 9 ore 15 minute s’a auzit, tare, la S, primul tunet. Acesta a fost urmat de tunete şi fulgere fórte dese şi tarĭ. Plóia, care a debutat odată cu primul fulger, a durat tótă nóptea cu o mică întrerupere, de la 10 ore 11 minute pánă la 11 ore 30 minute. La orele 10 s’a auzit un tunet fórte tare, la zenit. De sigur că a trăsnit în apropiere».

În legătură cu acest «tunet forte tare» găsim în Voinţa Naţională, de la 15 Iunie 1892, şi în l’ Indépendance Roumaine, de la 16, relaţiunile care urméază:

Voinţa scrie:

«Alaltă-seară, pe la orele 10, după o detunătură de trăsnet, a picat, în Strada Clemenţei pe trotuarul caselor Surorilor de Caritate, (1) douĕ globuri fulminante. Acest fenomen se întâmplă fórte rar şi de aceia mult timp a fost îndoială. (2) Globurile de o lumină roşiatică, ca un fer bine ars, aŭ căzut, unul după altul, uşor, lin, şi s’aŭ invértit câte-va secunde fără nicĭ un sgomot, apoĭ s’a spart cu zgomot aruncând fâşii de lumină albastră şi aŭ dispărut fără nici o urmă. Diametrul lor nu trecea de 10 pâna la 15 centrimetri şi aceasta esplică pentru ce esplozia lor nu a cauzat nicĭ o stricăciune caselor Surorilor de Caritate».

L’Indépendance povesteşte :

«În timpul grósnicului oragiŭ de Duminică s’a produs, la Bucureşti, un fenomen meteorologic tot atât de rar ca şi curios : voim a vorbi de globul fulminant, care a fost zărit succesiv, şi în câte-va secunde, în strada Clemenţei, în strada Icóneĭ şi în strada Colteĭ. Superióra Surorilor de Caritate a fost cea d’întâĭ ca a vĕzut globul de foc la înălţimea ferestreĭ sale. După dânsa, el avea un diametru de 30 centrimetri; în acelaş moment Dómna Cantacuzino, soţia confratelui nostru de la Voinţa, l’a vĕzut în strada Icóna, atât de aproape de dénsa în cât ‘şi perdu vederea în timp de o jumĕtate de oră; în fine douĕ femeĭ care se adăpostiaŭ sub un gang din strada Colţei, aŭ vĕzut globul căzênd la câţĭ-va paşĭ de refugiul lor şi dispărând întru'un canal unde s'a stins».

___________________________

(1) În locul de unde începe strada Colţeĭ.

(2) Sunt învăţaţĭ carĭ, şi astă-zi, nu sunt convinşi de esistenţa acestor globurĭ. Ştefan Hepites.

Emotional Weather Report

Tom Waits - "Emotional Weather Report"
(Nighthawks at the diner, 1975)

Late night and early morning low clouds
with a chance of fog
chance of showers into the afternoon
with variable high cloudiness
and gusty winds, gusty winds
at times around the corner of
Sunset and Alvorado
things are tough all over
when the thunder storms start
increasing over the southeast
and south central portions
of my apartment, I get upset
and a line of thunderstorms was
developing in the early morning
ahead of a slow moving coldfront
cold blooded
with tornado watches issued shortly
before noon Sunday, for the areas
including, the western region
of my mental health
and the northern portions of my
ability to deal rationally with my
disconcerted precarious emotional
situation, it's cold out there
colder than a ticket taker's smile
at the Ivar Theatre, on a Saturday night
flash flood watches covered the
southern portion of my disposition
there was no severe weather well
into the afternoon, except for a lone gust of
wind in the bedroom
in a high pressure zone, covering the eastern
portion of a small suburban community
with a 103 and millibar high pressure zone
and a weak pressure ridge extending from
my eyes down to my cheeks cause since
you left me baby
and put the vice grips on my mental health
well the extended outlook for an
indefinite period of time until you
come back to me baby is high tonight
low tomorrow, and precipitation is
expected.

Precizare

Aş fi vrut să scriu astăzi despre "Three roads to quatum gravity" (trad. "Spaţiu, timp, univers") de Lee Smolin dar din păcate nu am timp ... mult prea multe chestii urgente care nu pot fi amânate. Promit să revin în cel mai scurt timp posibil.

"Jurnalul pierdut al lui Don Juan" de Douglas Carlton Abrams

Îmi plac romanele istorice, aşa că nu am stat mult pe gânduri când am cumpărat "Jurnalul pierdut...". Acum, când am terminat de citi cartea, mă gîndesc că nu am făcut o alegere prea inspirată. Nu pot să zic că nu mi-a plăcut, dar nici nu îmi dau seama de ce ar fi "unul dintre cele mai aclamate bestselluri internaţionale ale momentului şi, în primele câteva luni de la apariţie, a fost tradus în peste treizeci de ţări" (coperta IV). Douglas Carlton Abrams încearcă să recreeze viaţa lui Don Juan scriind o carte despre "despre adevărata artă a pasiunii şi primejdioasa aventură a iubirii". Rezultatul este un "roman de aventuri" numai bun pentru elevii de liceu. Un singur personaj mi-a atras atenţia, Cristobal, vizitiul lui Don Juan care atunci când îşi aşteaptă stăpânul are întotdeauna o carte cu el. Iar sfârşit, atunci când Cristobal primeşte o treime din aurul lui Don Juan, folosteşte banii pentru a deschide "o prăvălie de cărţi şi o legătorie".

trad. Sanda Aronescu

Humanitas Fiction

P.S. Cartea asta are blog şi poze pe flickr .

Cumpărături

1) John Fante - "Drumul spre Los Angeles"

2) Chloe Delaume - "Locuiesc în televizor"

3) Ted Anton - "Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu"

4) Ioan Petru Culianu - "Mircea Eliade"

5) Peter Burke - "Renaşterea europeană"

6) "Comunism şi represiune în România" (volum coordonat de Ruxandra Cesereanu)

7) Ruxandra Cesereanu - "Decembrie '89"

"Doar şase numere" de Martin Rees

1) Martin Rees (Baron Rees of Ludlow) este profesor de cosmologie şi astrofizică la Universitatea din Cambrige şi deţinător din 1995 al titlului de "Astronomer Royal". În 2005 a fost ales preşedinte al "Royal Society". Are peste 500 de lucrări de cercetare publicate în reviste de specialitate, domeniile sale de cercetare fiind: cosmologia, astrofizica energiilor înalte şi formarea structurilor cosmice.

2) În "Doar saşe numere" Rees scrie despre originea, proprietăţile şi evoluţia Universului, despre modele care încearcă să descrie proprietăţile observate ale Universului şi despre ultimele ipoteze din cosmologie. Dar există o grămadă de cărţi de popularizare legate de aceste idei, ce aduce nou cartea asta? Ress vine cu o idee destul de simplă: pentru a descrie Universul, proprietăţile spaţiului şi forţele pe care le cunoştem până în acest moment, sunt necesare "doar şase numere". Teoriile astrofizice sau cosmologice, fie ele mai vechi sau mai recente, sunt explicate cu ajutorul acestor "constante".

3) Care sunt cele sase numere? şi Ce înseamnă?

N = raportul dintre intensitatea forţelor care menţin împreună atomii şi forţa de gravitaţie ce se exercită între atomi = 10 la puterea 37.
Dacă acest număr ar fi avut mai puţine zerouri s-ar fi format un Univers în miniatură, cu timp de viaţă scurt, în care "nici o fiinţă nu ar fi putut creşte mai mare decât o insectă, şi nu ar fi exista suficient timp pentru evoluţia biologică".

epsilon = arată cît sunt de legate între ele nucleele atomice = 0.007.
Acest număr reglează "modul în care are loc transmutaţia hidrogenului primitiv din stele în toţi atomii tabelului periodic", pentru valori ale lui "epsilon" egale cu 0.006 sau 0.008 viaţa nu ar fi apărut.

omega = reprezintă cantitatea de materie din Univers = raportul dintre gravitaţiei şi forţa de expansiune.
Pentru valori ale acestui raport mai mari decât o "valoare critică" (aproximativ egală cu 1) Universul ar fi colapsat, iar pentru valori mai mici ale raportului stelele şi galaxiile nu s-ar fi format.

lambda = "antigravitaţia" cosmică (introdusă în 1998)
Ar fi putut opri formare galaxiilor şi stelelor, dar din fericire acest număr are o valoare foarte mică.

Q = raportul dintre două energii fundamentale = 1/100000.
Pentru valori mai mari ale lui Q Universul ar fi fost un "spaţiu violent, dominat de mari găuri negre", în care probabil că nu ar fi " supraveţuit nici o galaxie şi nici un sistem solar".

delta = numărul de dimensiuni spaţiale al lumii noastre şi este egal cu trei. Într-un Univers cu două sau patru dimensiuni viaţa nu ar fi putut exista.

4) "Acordul fin" al acestor numere pare extem ce ciudat, iar unii cercetători sunt de părere că acest "acord" este dovada existenţei unui "Creator binefăcător, care a format Universul cu intenţia precisă de a ne produce pe noi". Ress nu acceptă acest argument al "providenţei", fiind de părere, că Big Bang-ul care stă la originea acestui Univers, s-ar putea să nu fi fost singurul. Astfel, Universul nostru nu este decât un "atom" dintr-un multicosmos infinit.


5) Ce mi-a plăcut la această cartea:

Din punct de vedere matematic şi fizic trăim în "cea mai bună dintre lumile posibile", Universul fiind rezultatul unui "echilibru" ce poate fi descris cu ajutorul a şase numere.


6) Ce m-a enervat:

Rees nu are talent de povestitor, iar cartea pare scrisă pe fugă, sub presiunea unui deadline. Chiar dacă este o carte de popularizare, ceea ce implică că nu sunt necesare cunoştinţe avansate de matematică şi fizică, va sugerez ca atunci când citiţi "Doar şase numere" să aveţi "Google" pe aproape. Rees a încercat să condenseze în 200 de paginii cam tot ceea ce înseamnă cosmologie, motiv pentru care unele idei sunt puţin explicate şi devin greu de înţeles.

"Secretul lui Iosif" de Michael Byrnes

Abia azi mi-am adus aminte că am citit cartea asta. Vroiam să vad dacă cei de la Humanitas mai publică ceva din seria „Erast Fandorin“ a lui Boris Akunin - pînă acum am citit "Azazel" şi "Gambit turcesc" şi mi-au plăcut foarte mult - aşa că m-am dus direct la sursă site-ul colecţiei "Thriller & mystery". Din colecţia asta am mai citit "Clubul Dante" romanul de debut al lui Matthew Pearl şi mai am prin bibliotecă "Anotimpul mortilor" de David Hewson şi "Interpretarea crimei" de Jed Rubenfeld.

Dar să revenim la "secretele" noastre...mă rog, ale lui Iosif. Cartea este un "religious thriller" destul de slabuţ, dar care m-a prins destul de repede. La momentul respectiv nu prea aveam timp, iar singurele momente când apucam să mai citesc ceva erau fie în metrou (Dristor - Obor) sau în maşina care mă ducea până în Afumaţi la Scoala Naţională de Meteorologie. Eram foarte preocupat de prezentările pe care trebuia să-le susţin, aşa că "Secretul lui Iosif" s-a dovedit a fi o alegere...relaxantă. Nu vă divulg acţiunea, gasiţi aici detalii şi un fragment. Ce m-a amuzat teribil la aceasta carte, pe lângă câteva scene stupide, au fost detaliile cu care sunt descrise o serie de dispozitive: atunci când analizează un osuar cercetători nu folosesc orice pereche de ochelari ci "ochelari Orascoptic", sau "lucrează cu grijă la marginile capacului cu cuţite X-Acto" şi fac poze cu un aparat Canon EOS, etc.

trad. Delia Răzdolescu

Humanitas Fiction
Colecţia Thriller & Mystery

Blogroll...bloguri noi

Cinabru - cărţi, istorie, muzică, filme şi tutun de pipe

Cartea din geantă - despre ce se citeşte în autobuz, avion, metrou, taxi, tramvai, tren, troleibuz, la facultate, la şcoală, la plajă sau pe stradă

Raulnecesar - cărţi, muzici şi melancolii

Chestii livreşti şi Zum-cititor-viteaz& dudul-somnoros - despre cărti

Hoinar pe web - despre "site-uri care mi-au atras atenţia"

La trecut - amintiri din comunism.

"Cartea cea mai apropiată"...leapşa

Leapşa de la LuciaT. Cartea cea mai apropiată - "Cartea cu bunici", la pagina 123 - "De Sfântul Nicolae despre bunică-mea" de Radu Cosaşu, cele patru fraze de la a cincea încolo sunt:

"Sadoveanu - se lăuda ea, decent - îşi comanda la ei borsalinele sale celebre, cu borul larg si umbros; îi luase măsura capului nu odata; nu îmi ceruse vreodată să ajung un Sadoveanu, dar, dacă mă făcusem ziarist, îmi imputa apăsat de ce nu urc în tramvai prin faţă şi nu am abonament pe CFR, ca jurnaliştii de pe vremea ei; îi plăceau orice gratuităţi, cu excepţia actelor gratuite.
Cu comuniştii voştri nu se înţelegea, însă nu ridica pe faţă obiecţii dramatice (tot aşa cum nu intra în discuţii cu habotnicii religioşi, lucra aici o instituţie...); îi numea tot timpul ei, aia, ceea ce socotea suficient pentru a o defini politiceşte; avea un anume geniu al pronumelui presonal: fetele mele, copiii noştri (adică nepoţii ei) marcau limpede propietăţile ei inalienabile, inatacabile. De asemenea supele mele, ciorbele mele, tocăniţele mele, sniţelele mele nu aveau rival; gătea cu mult pătrunjel, cu mult leuştean, era o maestră a zarzavaturilor în mâncare. Indiferentă la micile mondenităţi, era ahtiată după evenimentele serioase; ea m-a luat de mână şi m-a dus, pe bulevard, la funeraliile reginei Maria, într-un Bucureşti îmbrăcat în mov."

Leapşa mai departe la White Noise şi ...

Dacă este vineri este cartea de popularizare...azi "Numerele naturii" de Ian Stewart

Am promis că voi scrie despre cărtile din lista pentru LuciaT, dar pentru asta trebuie să recitesc o parte din ele. Ce mă impiedică? Răspunsul este destul de simplu…în primul rând ”ultimile apariţii” (ex. aici şi aici), “vechile apariţii” aflate deja in biblioteca şi anticariatele cu “vechile apariţii” care trebuie să fie în biblioteca. Apoi mai sunt prietenii, bloggeri şi toţi cei care îmi arată cât de “ignorantă” este biblioteca mea, după care urmează un tur al librariilor (“Cum am putut sa trec peste…?”), o serie de comenzi online (“Sper să mai găsesc…!”) şi căutări prin rafturile anticariatelor (Aveţi cumva…!?). Pentru că trebuie să-mi respect promisiunea am decis să recitesc în fiecare săptămâna o carte din lista cărţilor de popularizare şi apoi în fiecare vineri să postez un comentariu.

De Sărbători am reusit să-mi fac timp şi am recitit “Numerele naturii”, aşa că în acestă săptămână voi scrie despre cartea lui Ian Stewart. Cine este Ian Stewart? Este profesor de matematică la University of Warwick (Marea Britanie), a scris peste 60 de cărţi de popularizare a ştiinţei, dar şi articole de cercetare în matematică, contribuţiile sale cele mai importante fiind legate de “teoria catastrofelor”. Am descoperit pe site-ul lui Stewart că una dintre cărţile sale legate de teoria catastrofelor – “Teoria catastrofelor si aplicaţiile ei” - a apărut in 1985 la Editura Tehnică…ce vă spuneam de ignoranţă…trebuie neapărat să fac rost de cartea asta.


În “Numerele naturii”, pleacând de la idea că “mintea şi cultura omului au dezvoltat un sistem formal de gândire pentru recunoaşterea, clasificarea şi folosirea formelor” numit matematică, Stewart încearcă să demonstreze că Universul este structurat într-o manieră profund matematică – “Folosind matematica pentru organizarea şi sistematizarea ideilor noastre despre forme, am descoperit un mare secret: formele naturii nu se află acolo tocmai pentru a fi admirate, ci sunt de fapt indiciile vitale ale regulilor care guvernează procesele naturale”.

Capitolul 1 – “Ordinea natură” este o trecere în revistă a evoluţiei matematicii pornind de la idea de “număr” şi ajungând la fractali. Dacă vă interesează să găsiţi răspunsul la întrebările: "La ce-i bună matematica?" şi "Cu ce se ocupă matematica?" , atunci Capitolele 2 şi 3 s-ar putea să vă fie de ajutor.

Dezvoltarea ştiinţei s-a bazat până în prezent pe ideea că "universul se supune unor legi fixe, imuabile, totul existând într-o realitate bine definită, obiectivă". Există un punct de vedere opus (bazat pe o serie de idei noi, cum ar fi teoria haosului) care susţine că totul se află într-o continuă schimbare. Nu numai că legea şi curgerea pot coexista, dar legea generează curgerea. Pentru a susţine această afirmaţie Stewart (Capitolul 4 – "Constantele schimbării") demonstrază că atunci când se aplică legea gravitaţiei, enunţată de Newton, unui sistem format din trei corpuri "ecuaţia" care rezultă nu are soluţie. Astfel "a rezolva" (Newton) devine "a aproxima" (Delaunay). S-a demonstrat că un astfel de sistem nu poate fi descris prin intermediul unei ecuaţii, dar se poate arăta că are un comportament “straniu”, cunoscut sub denumirea de “difuzie Arnold”. Aceasta înseamnă că sistemul are o comportare “întâmplătoare” ale cărei cauze sunt însă deterministe. Astfel "a aproxima" devine "a descrie" (teoria haosului). Totul pare un regres, dar este oare aşa? Este descrierea calitativă un regres faţă de formulă? Din păcate Stewart nu dă un răspuns acestor întrebări.

În general matematica este “separată în două subdiscipline distincte, etichetate matematică pură şi matematică aplicată”. Pentru “lumea din afară” matematica aplicată este singura parte utilă a matematicii. În Capitolul 5 – “De la viori la videocasetofoane” este prezentat un “studiu de caz” al unei probleme pur teoretice (“Ce se întâmplă dacă ciupiţi o coardă, trăgând-o departe de poziţia ei de linie dreaptă şi apoi eliberând-o?”) dar care are o aplicaţie practică importantă – televiziunea. Este o istorisire în care se combină aspectele pure şi practice ale matematici pentru “a genera ceva de departe mai puternic şi mai captivant decât orice ar fi putut produce separat fiecare dintre cele două ramuri”.

Următoarele două capitole “Simetria stricată” şi “Ritmul vieţii” (cum se mişcă animale? şi de ce se mişcă ele astfel?) sunt destul de greu de urmărit, deoarece nu sunt aproape deloc illustrate. Pentru capitolul dedicate simetriei s-ar putea să fie de ajutor “Why Beauty is Truth - A short history of symmetry” o serie podcast-uri pe care le găsiţi aici.

Capitolul 8 – “Joacă zarurile rolul lui Dumnezeu?” este legat de una cele mai interesante ramuri ale matematici - "dinamica neliniară", cunoscută şi sub denumirea de "teoria haosului", o disciplină care a schimbat modul în care gândim legea şi hazardul. "Caii, starea vremii şi celebrele zaruri ale lui Einstein sunt imprevizibile, dar nu din cauza mecancii cuantice" ci din perspectiva mecanici newtoniene. Dacă pentru meteorologi nu a fost o supriza faptul că un computer nu este capabil să prognozeze starea vremii peste o lună, nu acelaşi lucru se poate spune despre zaruri. Cum putem prezice poziţia unei unei planete, dar suntem incapabili să simulăm o aruncare a zarurilor? Pentru a ilustra modul în care pot fi conciliate impredictabiliatea şi determinismul, Stewart foloseşte exemplu picăturilor de apă care se preling dintr-un robinet. Acest "sistem" este, la prima vedere, unul determinst, dar poate fi transformat destul de uşor intr-un sistem "haotic" prin simpla modificare a poziţiei robinetului. Sistemul pare a fi haotic, dar în realitate este "predictibil". Fiind date momentele exacte de timp pentru trei picături consecutive se poate prognoza momentul de timp al apariţiei celorlate picături. Însă această cale de ieşire din incertitudine este blocată de ignoranţă. În realitatea condiţiile iniţiale ale problemei (momentele de timp la care apar cele trei picături) nu sunt uşor de determinat şi chiar dacă reuşim să stabilim momentul de timp, avem nevoie de măsurători cu o infinitate de zecimale. Există o "sensibilitatea la condiţiile iniţiale", incertitudinea ducând la apariţia "efectul fluturelui". Teoria haosului a "[...] relevat neînţelegerea fundamentală a relaţiei dintre cauză şi efect: noi nu înţelegem relaţiile dintre cauză şi efect şi comportarea pe care acestea le generează". Mişcarea paletelor unui mixer este deterministă, însă comportamentul pe care îl induc este haotic. Haosul ne arată că sistemele care, în aparenţă sunt conduse de reguli simple, pot avea un comportament extrem de complicat.

În ultimul capitol – “Picături, dinamică şi margarete” sunt prezentate trei studii de caz pentru “originea numerelor naturii – pentru regularităţile profunde care pot fi detectate în formele naturale”.

Una dintre trăsăturile cele mai ciudate dintre matematică şi "lumea reală", şi totodată una dintre cele mai puternice, este faptul că matematica de calitate, oricare i-ar fi sursa, se dovedeşte până la urmă utilă.

trad. Gheorghe Stratan
Humanitas
2006