Ziare si reviste

In sfarsit citesc si eu un articol de popularizare a meteorologiei intr-o revista "serioasa". Tata Uraniu a facut treaba buna in "Academia Catavencu" se saptamana trecuta, a scris un articol despre cum bate vantul si de ce. Nu intru aici in detalii, Pamant rotund+incalzire diferentiata+variatii de presiune = celule Hadley si Ferrel, nu de alta dar m-am saturat de cate ori am dat examene din chestiile astea.

Cum ziceam bun articol dar... am o mica si unica observatie ..."celule de convexie"...meteorologii folosesc convectie/celule convective. Miscarea convectiva este cea mai extrem de interesanta, din cauza ei apar fenomenele meteo severe...including ploaia...scuze..."precipitatii atmosferice sub forma de aversa insotite de descarcari electrice" ... a doar au si meteorologi o "limba de lemn".

Despre acest blog

Initial am vrut sa fie un blog despre meteorologie. Apoi mi-am zis ca nimeni nu este interesat de meteorologie in sensul in care ma gandeam eu...toate lumea vrea sa stie cum va fi vremea maine si atat, iar daca realitatea de afara contrazice prognoza ta doar o singura data, din acel moment nu mai esti o sursa valabila de date. Cum tocmai fusesem admis la doctorat, m-am apucat sa scriu un blog despre cum decurge un doctorat in fizica, in particular in meteorologie. Astfel blog-ul "Bogdan's PhD" se vroia un jurnal al perioadei de doctorat. Peste doctorat s-a suprapus nunta (pana la care mai este foarte putin timp, va voi tine la curent) si am scris cateva posturi legate de "aventurile" mele si ale Catalinei, inainte de nunta.

Sincer nu imi amintesc cum am ajuns sa scriu despre carti. Am doua varianta: un articol despre blog-urile de literatura sau o modalitatea de a ma obliga sa citesc teancurile de carti care sunt imprastiate in toata casa. Cred ca asa am inceput...m-am gandit ca imi pot face ordine in lecturi, obligandu-ma sa scriu despre fiecare carte pe care o citesc. In ultima vreme pe blog nu au aparut decat texte despre carti, iar eu nu citesc decat bloguri de literatura. Am pierdut astfel legatura cu ideea initiala a acestui blog.

In consecinta voi schimb titlul blogului din "Bogdan's PhD" in "Norii si cartile". Asta nu inseamna ca nu voi scrie in continuare la fel de prost...mi-am reciti o parte din texte azi....dezastru. Candva voi scrie mai bine....din pacate nu stiu cand, asa ca imi voi incerca "abilitatile" pe acest blog...cu care ma distreaz teribil.

Bookfest 2007

Cum era si normal pentru cineva care in ultima vreme, neglijand cercetarea in meteorologie, s-a dedicat exclusiv lecturi, am fost si eu la Targul de Carte – Bookfest 2007. Nu am fost singur, sora mea si prietenul ei au incercat sa tina pasul cu mine avand drept harta o bucata de hartie roz pe care trecusem cartile cu care intentionam sa plec acasa.

Prima oprire Humanitas. Citisem pe pagina de web a editurii ca urmeaza sa apara o noua carte a lui Hawking, “O si mai scurta istorie a timpului” scrisa in colaborare cu Leonard Mlodinow. Cu speranta ca va fi la fel de interesanta ca si prima carte a lui Hawking, am platit 32 lei....enorm pentru o carte de 184 de pagini. Cred ca de vina pentru pretul mare sunt conditiile grafice....si asa este prea mult, dar era pe lista...ce puteam sa fac. Tot de la Humanitas si tot in colectia cartilor de stiinta, “Zero” de Charles Seife si o culegere de vorbe memorabile ale lui Einstein.

Achit, numar banii ramasi (suuuuuuficieeeeeent !!!) si fuga repede la Polirom. De data asta Poliromul a avut standul lipit de cel al humanitas-ilor. Pana sa sa intru in stand , verific lista si tai cartile abia cumparate. Cum era lansarea cartii lui Istodor, nu prea am avut loc de desfasurare. Apuc in graba, “Cum mi-am petrecut vancanta de vara” (recomandata pe multe bloguri) si cartea lui Oisteanu cu texte despre Eliade si Culianu (din motive evidente...Eliade si Culianu). Mai caut putin, ma uit la noutati, verific lista si...uitasem Vasile Ernu – “Nascut in URSS”, asta ca sa-mi satisfac noua mea “pasiune” legata de viata de zi cu zi in comunism. Gasesc destul de repede, in plus mai are si un CD cu muzica. Langa cartea lui Ernu, gasec “Romanii e destepti” de Radu Pavel Gheo. Citisem o parte din textele lui pe vremea cand eram pasionat de SF si imi cheltuiam toti banii pe cartile din colectia SF a editurii Nemira...pe vremea aia se vindeau la tarabe in fata fantanii de la Universitate. L-am redescoperit apoi pe Gheo in celebrul numar al Dilemei, dedicat lui Eminescu si de atunci i-am tot urmarit articolele prin diverse reviste. Imi place foarte mult cum scrie. Ultima achizite de la Polirom a fost o carte a lui Perez-Reverte - “Harta sferica”, pentru ca uneori simt nevoia sa citesc o carte buna de aventuri.

Achit, numar banii ramasi (suuuficieeeent !!), verific lista, tai de pe lista cartile cumparate si ma hotarasc sa iau o pauza de cumparaturi. Ma las condus de Aura si de Mihai, in cautarea unei carti despre testul arborelui. Profit de ocazie pentru vedea ce au mai scos si alte edituri. Dupa o ora de plimbare “relaxanta”, imi dau seama ca anul trecut targul era mult mai aglomerat (la bookfest 2006 am fost cu Mihaela si Adam...imi amintesc ca am avut o discutie interesenta despre romanele Aghatei Christie). Nu gasim nici o carte despre testul arborelui, asa ca sun la Cata si, multumesc Google, aflam ca exista una la Polirom, de unde plecasem. Pe drum catre Polirom, imi amintesc de lista....asa ca...incep cautare editurii Tehnice. Pe lista mea figura o singura carte, “Mintea noastra cea de toate zilele ” a lui Penrose, o carte despre “gandire, fizica si calculatoare”. Am mai gasit doua carti: “Mic tratat despre nimic” de John Barrow, despre ideea de nimic (nu am rezista unui asemenea titlu) si “Textura realitatii” de David Deutsch (Nota pentru Adam: sunt sigur ca aceasta carte iti va fi pe plac, autorul este unul dintre “parintii” calculatorului cuantic). Ultima carte de pe lista, “Cronica vietii mele” a lui Dylan, am gasit-o la editura All.

Achit, numar banii ramasi (suficient !). Dupa ce mai dau o tura pe la Humanitas, in incercarea de a gasi o carte despre “duhori si miresme”, ma intorc la Polirom sa cheltuiesc ultimii bani si cumparam cartea despre testul arborelui. Asa ca ultimele achizitii au fost: “Fight Club”, “Idiotul” si “Dex-ul si sexul” de Radu Pavel Gheo. Achit, numar banii...insuficienti pentru o carte, dar suficienti pentru o cartela de 783. Asa ca la capatul a 3 ore de cautari ma indrept catre casa cu 5.7 kg de carti avand in minte o noua lista, cea in care este trecuta ordinea de lectura a noilor achizitii.

Mejin

M-am apucat sa studiez serios Go in primul an de liceu. Din pacate ne avand prea multi parteneri de joc, am abandonat dupa 2 ani, in favoarea sahului. Mai am si acum manualul de Go a lui Gheorghe Paun si o carte cu probleme. Normal ca nu am rezistat atunci cand am gasit "Maestrul de Go", am cumparat-o si m-am pus imediat pe citit.

Kawabata descrie ultimul joc oficial al campionului absolut al Japoniei (Honinbo Shusai meijin) si un tanar maestru de go aspirant (Otake 7-dan). Partida fusese organizata de ziarul pentru care Kawabata a scris o serie de articole, in care a comentat partida. Nu trebuie sa stii mai nimic despre Go (regulile sunt extrem de simple) pentru a putea citii "Maestrul de Go", chiar daca sunt prezentate diagrame ale evolutiei jocului. Sincer...nu am urmarit deloc jocul in sine si nici nu cred ca pot intelege desfasurarea unui joc la un astfel de nivel. Jocul in sine este dublat de o confruntare intre doua stiluri de joc, stilul clasic la batranului maestru si cel modern al oponentului sau. Confruntarea dintre Japonia traditionala si cea moderna.

Diferenta dintre mentalitatea japoneza si cea occidentala este subliniata tot printr-o partida de Go, desfasurata in tren intre Kawabata si un american: "E hazardat sa iau ca exemplu un american incepator, dar se poate spune ca, in general, apusenii nu au destul kiai. In Japonia, goul e mai mult decat un simplu joc, un divertisment, a devenit o Cale si o Arta." (p. 139).

Cand nu joaca Go, Maestrul joaca : shogi, renju, mahjong si biliard. Nu imi pot explica "pofta" de joc a maestrului decat ca o incercare de a pastra "Calea", de a nu iesi din "starea de joc". Intre diferitele sesiuni ale partidei, in loc sa analizeze partida, prefera sa joace altceva, chiar imediat dupa terminarea unei sesiuni {"[...] chiar si la majong sau la biliard, la fel ca la go, trecea hotarul uitarii de sine, reusea sa-si scoata din sarite adversarul; se poate afirma totusi ca atitudinea lui era autentica, pura. Nu se cufunda in ganduri ca oricine, ci se pierdea undeva, in departari." (p. 131)}.

"De multe ori, intelepciunea unor popoare a stralucit o vreme in trecut pentru a se stinge apoi, tot asa, cum cea a altor neamuri a ramas ascunsa pana acum, dar va iesi la lumina in viitor" (p. 142).

P.S. "Coloana sonora" : Keith Jarret - Book of ways, album ascultat la MP3 player adus anul trecut din China, tara in care a aparut Go-ul.

Dresda-New York

Oficial am iesit din perioada de carantina, care nu a fost asa de aiurea pe cat ar putea sa para. Am facut o gramada de chestii...pentru ca am avut o gramada de timp liber. Ce legatura are varicela cu cartea lui Jonathan Safran Foer, despre care vreau sa scriu in continuare ? Pai...fiind inchis in casa nu am mai ajuns nici la Carturesti, nici la Sala Dalles si nici macar la Humanitas Kretzulescu...care este atat de aproape de mine. Asa ca am rugat-o pe Catalina sa merga sa cumpere "Extrem de tare si incredibil de aproape". Prima zi..."nu aveau cartea asta". A doua zi..."s-a blocat sistemul de la banca si din cauza asta am ajuns acum, iar librariile nu sunt deshise la 12 noaptea, ai rabdare pana maine". Fierbeam de nervi... dar am mai rezista inca doua zile si intr-un final am primit cartea...dupa cum se poate citi mai jos...

La doi ani dupa 9/11, Oskar (inventator, astrofizican, mare fan Hawking si Beatles, designer de bijuteri, cantaret la tamburina, actor), gaseste o cheie, intr-o vaza aflata in camera tatalui sau mort in evenimentele din 9/11. Avand un singur indiciu, “Black” (un nume de familie) Oskar isi incepe aventurile prin New York in cautarea incuietorii careia i se potriveste cheia. Recunosc ca poate parea un subiect de film bun de dat pe canale gen Hallmark, iar de la un anumit punct in colo chiar asa si este, dar mie mi-a placut. Nu la fel de mult ca “Istoria iubirii”, dar mi-a placut (apropo, Nicole Krauss este sotia lui Foer). Cum sa rezisti unui pusti de 9 ani care stie o gramada de chestii ("Am citit ceva in National Geographic despre cum, cand un animal crede ca va muri, se panicheaza si-ncepe s-o ia razna. Dar cand stie sigur ca va muri, atunci devine foarte, foarte calm"). Cum poate sa nu-te intristeze un pustiulica care inventeaza cele mai ciudat-traznito-amuzante lucruri (vezi de exemplu patul cu gaura pentru a mentine coloana dreapta, Cata a fost extrem de interesata de cum s-ar putea realiza pe bune) pentru ca nu poate adormi si asta din cauza ca pe 9/11, singur in casa, a ascultat ultimele mesaje ale tatului sau lasate pe robotul telefonic. Asa cum a scris si White Noise, pacat ca toata partea buna de inceput a cartii, “degenereaza” intr-o melodarama + happy-end. Cand am cumparat “Istoria Iubirii” (initial un cadou pentru Cata), am zis ca voi citi o chestie plina de “sirop”. Wrong. Cand dai peste un titlu ca “Extrem de tare si incredibil de aproape” si cand rasfoiesti cartea, in mod cert nu te astepti la nimic “melodramatic”. Wrong again.

Acum sa nu ramaneti cu impresia ca este o carte proasta, sau ca este usor sa-ti impresionezi cititorii invocand 9/11. Nicidecum. Oskar va va convinge, asa cum la convins pe Hawking sa nu-i mai trimita scrisori standard, ci chiar sa-i “scrie” pe bune. Interesanta este si povestea de dragoste dintre bunicii lui Oskar, redata de Foer prin intermediul unor scrisori.

Pe langa textul in sine, Foer mai adauga fotografii (palmele tatuate cu “Yes” si “No”), pagini goale (povestea vietii bunicii lui Oskar), o scrisoare in care bunicul lui Oskar poveste bombardarea Dresdei si care arata ca o scrisoare corectata cineva (tatal lui Oskar ?, mare vanator de greseli din “New York Times”, la fel ca si fiu sau) sau sfarsitul romanului, cu imaginile in care un “om cade spre cer”.

Gata, am aberat destul.

PS1 Am citit carte lui Foer trei zile la rand, seara pe balcon si abia cand am terminat cartea, uitandu-ma uitam la ultimele imagini, mi-a amintit unde eram pe 9/11... la Institutul Goethe, imprumutam carti.

PS2 “Am luat un capsator. Si o cutie de capse. Si scotch. Acum ma gandesc la toate lucrurile-alea. La hartie, la capsator, la capse, la scotch. Mi se face rau. Lucruri palpabile. Patruzeci de ani de iubire pentru cineva se transforma in capsator si scotch.” (bunica lui Oskar).

Ce citesc acum

Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

"Ghidul Nesimtitului"

Acum 10 minute am terminat de citit "Ghidul Nesimtitului" si sunt un pic dezamagit, numai ploaia si fulgere de afara ma fac sa nu fiu total dezamagit. Am crezut ca voi rade in hohote, sau ca macar voi zambit. In schimb m-am tot intrebat cui se adreseaza aceasta carte. Nu prea ai cum sa razi. Dupa parea mea Radu Paraschivescu este in "Ghidul..." mai degraba un moralist decat un umorist. Daca ai locuit in ultimii 10-15 ani la Paris sau in alte locuri ale lumii "civilizate", cartea asta este un ghid excelent al realitaiilor de zi cu zi din Romania. Dar pentru cineva care in fiecare zi este asaltat in mijloacele de transport in comun de manele care rasuna din telefonalele mobile si de mitocaniile controlorilor de bilete, pentru cineva care a facut cumparaturi si a stat cel putin odata in viata la o coada intr-un hipermarket, pentru cineva care merge in fiecare zi pe strazile din Bucuresti, pentru cineva care s-a uitat, chiar si numai pentru cateva minute, la un talk-show in care era invitat si Becali, pentru cineva care a vazut celebrele stiri de la ora cinci, pentru toti acestia (si exemplele pot continua...ma tem ca la infinit) "Ghidul Nesimtitului" nu are decat efectul "adancirii cutitului in rana".

Ca sa inchei intr-o nota putin mai optimista, Radu Paraschivescu reproduce un citat extrem de amuzat si interesant - "La televizor trebuie sa apari, nu sa-te uiti" (Noel Coward). Ne vedem la TV !

Varicela II

Gata cred ca am scapat de perioada cea "neagra" a varicelie. Gata cu febra si cu starile aiurea. De trei zile, adica de luni, am reusit sa-ma pun pe picioare si sa lucrez un pic. Am citit pentru examenul de TOEFL, am lucrat la un articol pentru "Atmospheric Research", am primit si am trimis o gramada de mail-uri.

Problema care a aparut a fost legata de citit. Ma gandeam ca daca voi sta acasa, voi avea timp sa lucrez ("a lucra" = tot ceea ce tine de meteorologie) si voi avea timp si de carti. Fals. Chiar daca nu punem la socoteala perioada "neagra" a variceli (vineri-sambata-duminica), tot am avut 3 zile timp de citit. Nu am citit decat ziare si reviste. Pana acum jumatate de ora nu am inteles de unde aceasta lipsa de chef de lectura la cineva care abia astepta sa se urce in 783 si sa deschida cartea sau sa ajunga acasa si sa citeasca. Raspunsul era evident, cartea pe care o citesc acum este de vina. Nu vreau sa fiu inteles gresit, "Memorialul Durerii" este o carte incredibila si care m-a solicitat emotional foarte mult. E o carte care m-a socat (nu am glumit cand am spus ca m-am visat in inchisorile comuniste).
Nu stiu de ce ma "pasioneaza" asa de tare subiectul inchisorilor comuniste. Imi amintesc ca dupa revolutie cautam in biblioteca bunicilor o carte, nu stiu daca era "Experimentul Pitesti" sau "Patimile dupa Pitesti", in orice caz era legata de "tehnicile de reeducare" de la Pitesti. Niciodata nu am gasit-o si nici nu stiu daca a existat cu adevarat in biblioteca bunicilor mei. De ce o cautam ? Cum am aflat de experimentul Pitesti ? Nu stiu. Singura legatura ar fi "Jurnalul Fericirii", dar in acel moment nu-l citisem deloc pe Steinhardt. Ramane un "mister" la fel ca si atractia "timpurie" pentru episoadele de pe TVR din "Memorialul Durerii".
Nu mi-am inchipuit niciodata ca nedreptatea poate sa fie asa de mare. Nu mi-am inchipuit niciodata ca oamenii pot sa ajunga la un asemenea grad de suferinta. Din fericire unii au rezistat si din povestile lor este construit "Memorialul Durerii".
Voi renunta pentru moment la lectura "Memorialului Durerii" si a altor carti legate de inchisoriile comuniste. Nu stiu cand voi reveni.

Varicela I

Suparat, dar rau de tot. Pai ce tu nu ai fi daca la 27 ai avea VARICELA. Bai nene...este o boala stupida si care in nemernicia ei te umple de...de...ai ghicit...de BUBE. Doua zile am avut febra mare si am visat numai prostii. Ieri am stat acasa. Nu a fost rau, ma simteam obosit si nu stiam de ce. Acum stiu....era VARICELA...care abia astepta sa iasa la suprafata si sa ma umple de BUBE.
Tot ieri am facut marea greseala sa adorm la pranz. Mi-am luat langa mine "Memorialul Durerii" si teancul de ziare si reviste necitie. Dupa jumatate de ore de citit "Catavencu" am adormit. Sa vezi nene vise....ca eram inchis intr-una dintre inchisoare comuniste...la Zarca...la Gherla...la Aiud....si ba muream ba inviam. M-am trezit dupa o ora, aveam febra. Acum imi este frica sa mai deschid "Memorialul Durerii", asa ca am inceput alta carte..."Ghidul Nesimtitului" de Radu Paraschivescu...evident recomandat de VARICELA.
Trebuie sa stau doua saptamani in casa. Asta nu ar fi mare lucru, am ce sa fac/citesc/scriu/invat...dorm. Problema apare atunci cand toti, de la medicul de pe salvare pana la colegii de serviciu ai Catalinei (pentru cine nu stie, viitoare mea sotie, daca mai vrea, ca la ce bube am pe fata....ah...iar ma enervez) imi spun ca nu am voie sa beau cafea. Ce aveti cu mine ? Ce ai VARICELO cu mine ? Cum bai fara cafea ? Cica daca beau fac "complicatii" (ca VARICELA nu este deja o complicatie) si raman impotent. Las-o ma ca este prea mult. Eu daca nu beau cafea nu sunt eu. VARICELA nu vrea sa fiu eu, ma tampeste si ma desfigureaza.....ah. Ce faceam azi de dimineata cand am vazute ce BUBOAIE am pe fata ? Faceam cafea. Nesimtita m-a atatcat unde ma durea mai tare, la cafea. Plang....si cu lacrimi in ochi apas PUBLISH...ca sa vada si altii cat sufar.

(continuare maine si pe toata durata carantinei)

EGU 2007

Imi pare rau ca nu am mai avut timp sau, recunosc, chef sa mai scriu. Nu am avut cine stii ce chestii fundamentale de rezolvat, dar cand ai trei deadline-uri si doar o idee vaga despre indeplinirea lor, este ceva mai complicat.
Cred ca totul a pornit de la conferinta EGU 2007, la care am participat cu o lucrare (ma rog, un poster) si care mi-a produs o mare dezamagire. Am promis ca voi scrie despre fiecare zi petrecuta la conferinta si in Viena, dar diferite motive, mergand la conexiune la internet pana la oboseala-dezamagire (trecand prin chef si lispa timpului), m-au impiedicat sa-mi tin promisiunea.

De ce dezamagire ? In primul rand EGU este o conferinta dedicata geostiintelor, nu exclusiv stiintelor atmosferice. Asa ca in paralel 6500 de participanti vorbeau, ascultau, notau, se contraziceau, dormeau, mancau, se plimbau, se reintalneau, se vedeau pentru prima oara dupa lungi schimburi de email-uri, se certau, se ironizau, cumparau carti, trimiteau carti postale sau email-uri, isi faceau planuri pentru dupa-amiaza/seara, meditau sau pur si simplu nu faceau nimic. In hala imensa in care s-au desfasurat cele peste 100 de conferinte, acoperind domenii de la seismologie (sa o luam de jos in sus) pana la astronomie, trecand prin meteorologie, teoria haosului si a gaurilor negre, aveai nevoie de o harta si de un program foarte riguros. Trebuia sa alergi de la o intalnire la alta si asta numai pentru un singur domeniu, cum au fost in cazul meu sesiunile dedicate stiintelor atmosferice. In general nu am stat la o conferinta de la un cap la altul, cu o singura exceptie, sesiunea dedicata fulgerelor ("specialitatea" mea). Am plecat dupa 2 ore de prezentari orale si un coffee-break cu sentimentul ca am pierdut timpul. Dar si cu regretul ca nu am trimis lucrarea pentru prezentare orala.
Pe langa lucrarile orale (considerate ca fiind contributiile cele mai importante) existau si sesiunile de postere, in care intreaga ta cereceare este prezentata pe un suport grafic (hartie in general, dar am vazut si postere printate pe panza) avand dimensiunile 1 m x 1.90 m (imens!). Toate posterele sunt afisate pe panori alaturate si impartite in siruri. Salile de postere erau imense, de genul salii Romexpo. Mi-a fost imposibil sa citesc toate posterele chiar si in conditiile in care aveam deja un program stabilit cu numarul posterului, locul de afisare si orele intre care poate fi vazut (maxim 1 zi). Cei mai multi dintre participantii la EGU au optat pentru varianta poster. In aeroport (la venire, cand am asteptat-o pe Catalina) si mai tarziu in oras si iar in aeroport (la plecare), "colegii" erau usor de identificat, fiecare avea in spate un tub de poster.
Eu am avut poster pe care l-am prezenta vineri (Fig. 1), cand majoritatea participantilor plecase deja. Aici am avut dezamagirea cea mai mare.

Fig.1 - Eu si posterul prezentat la EGU 2007. Se remarca prezenta substantialala
sesiunea de postere in ultima zi a conferintei.

Prezentare unui poster se face in felul urmator, il lipesti, dimineata, pe panou care iti este alocat de catre organizatori. De-a lungul zilei nu trebuie neaparat sa fi prezent langa poster, dar este recomandat ca macar sa treci pe acolo sa vezi daca cineva are nevoie de ceva explicatii. Intre 17:00-19:00 s-au desfasurat sesiunile de postere. Cu paharele de vin in mana (vin, oferit de organizatori) participanti si cei care prezinta, au ocazia sa puna intrebari si sa ofere explicatii. In practica, stai langa panou si astepti "clientii". Cei care isi "sacrifica" mai mult de 30 de secunde citind posterul tau, devin "clienti". Dupa cele 30 de secunde, intervine autorul cu: "Sunte-ti interesat de acest poster ?". In functie de raspuns (de cela mai multe ori afirmativ), este initiat un dialog, ce se poate intinde pana la 0 jumatate de ora. Deobicei atunci cand incepi sa-ti prezinti posterul mai apar si alti cercetatori interesati si totul capata forma unei "mini-conferinte". La final se schimba carti de vizita si tu ramai singur in asteptarea altor "clienti" pe care sa-i convingi ca ai adus o contributie "majora" la progresul stiintei. Ceea ce este important la un poster, este forma, "aspectul comercial". Un poster trebuie iti capteze atentia. Eu mi-am petrecut doua ora uitandu-ma la postere din alte sesiuni, din care nu intelegeam nimic, doar pentru "forma de prezentare". Am vazut postere foarte reusite, dar si catastrofe estetice (pe o suprafata de 1 m x 1.9 m , era pusa o simpla coala A4, etc.).

Lucruri bune de care am avut parte la aceasta conferinta:

• participarea in sine: acceptarea lucrarii si prezenta mea la EGU 2007
• update -ul cercetarilor in domeniul stiintelor atmosferice (ce au facut altii si nu am facut noi si poate nici nu vom face)
  
• reintalnirea cu David Schultz (Fig. 2)
  
• intalnirea cu cercetatori pe care ii stiam doar din schimburile de email-uri
• experinenta in sine celei mai mari conferinte din Europa

Fig.1 - Anisoara, Emillie, David Schultz si eu, la un schnitel vienez IMENS.

Despre Viena si "viata in afara conferintei" voi scrie maine. Pana atunci incerc sa fac un album foto.

Dilema

Am terminat "Plansul lui Nietzsche" si voi scrie maine despre el. Asa ca acum ar fi trebuit sa incept o alta carte, dar nu stiu ce carte sa citesc. Am o gramada cumparate si nu stiu ce sa-o aleg. Lista ar fi urmatoarea:

Razvan Radulescu - "Teodosie cel Mic"
Leonid Tipkin - "O vara la Baden-Baden"
Cezar Paul -Badescu - "Luminita, mon amour"
Ion Manolescu - "Decupaj"
Robin Le Poidevin - "Calatorind in 4 dimensiuni"
Filip Florian si Matei Florian - "Baiuteii"
Yasunari Kawabata - "Maestrul de go"
Ken Kesey - "Zbor deasupra unui cuib de cuci"

Nu conteaza daca a-ti citi sau nu carti din lista de mai sus, ma intereseaza "recomandarile" voastre fara nici un argument. Trei propuneri dupa orice criterii. Astept.

Viena

Pentru 6 zile, incepand de duminica, voi fi plecat la Viena. Particip la o conferinta in cadrul carei voi prezenta un poster despre legatura dintre precipitatiile convective si activitatea electrica (sorry...defect profesional....).

Asa ca saptamana viitoare voi scrie de la Viena. Nu va voi plictisi cu descrieri ale conferintei, decat daca cineva este interesat, ma voi rezuma la a descrie....sa-i zicem ..."viata mea de zi cu zi pentru o saptamana". Dupa experinta plecarilor anterioare SIGUR voi pati ceva "iesit din comun". Oricum, va promit ca blogul va fi un pic diferit de cum v-am obisnuit pana acum....nu va spun cum si de ce....

De cand am aflat ca voi merge la Viena, doar un singur lucru am avut in minte, un sigur "obiectiv turistic" vreau sa vizitez, casa lui Freud. Am intrat pe site-ul muzeului si sunt un pic dezamagit, nu as putea spune de ce... sper sa ma insel. Astep sugestii de la voi, legate de ce merita sa mai vizitez.

"Istoria iubirii" de Nicole Krauss

“A book about the way in which books can change people's lives'. It's also about love, loss and longing.” (Nicole Krauss)

O sa incep direct. “Istoria iubirii” este cea mai buna carte pe care am citit-o in ultimii ani. Era sa scriu “luni”, dar la o examinare comparativa mai atenta nu am dat decat peste “Umbra vantului” si “Orbitor”. "Istoria iubirii " este o carte care a intrat pe lista cartilor care merita recitite (poate nu anual asa cum este cazul “Orbitorului” si al “Nostalgiei”).

Povestea incepe asa: “a fost odata un baiat care iubea o fata, iar risul ei era o intrebare pentru al carei raspuns ar fi meritat sa-si dedice intreaga viata. Cind au implinit zece ani, el a cerut-o de sotie. La unsprezece ani a sarutat-o prima oara. La treisprezece ani s-au certat si timp de trei saptamini nu si-au mai vorbit. La cincisprezece ani ea i-a aratat cicatricea de pe sinul sting. Iubirea lor era o taina pe care n-au impartasit-o nimanui”. Continuand previzibil, in decorul Poloniei invadat de germani: fata este trimisa de tatal sau in America, iar baiatul reuseste sa scape doar pentru ca se gandeste tot timpul la ea si vrea sa o revada. Insa Alma si Leopold Gursky nu vor mai intalni nicodata asa cum o facea in Slonim, orasul din care amandoi au plecat catre America. Pana aici nimic deosebit. Daca mai adaug ca Alma insarcinata cu copilul lui Leopold se casatoreste cu un fiu de patron, a-ti zice ca este o poveste absolut banala. Dar nu este asa nici pe departe. Acesta este doar inceputul povestii lui Gursky si a carti pe care a scris-o pentru Alma, “Istoria iubirii”. Toate personajele si toata incregantura de relatiilor dintre ele este contruita in jurul acestei carti, pe care batranul Grusky o crede pierduta pentru totdeauna intr-o inundatie. Datorita “Istoriei iubirii” lacatusul de 80 de ani, Leo Grusky, personajul care i-a facut pe altii famosi, un mare scriitor necunoscut de nimeni dar cu milioane de cititori se intalneste cu Alma, o fata de 14, numita dupa eroina din “Istoria...”.

Dar nu va mai povestesc nimic. Nu vreau sa va povestec de ce se intalnesc aceste doua personaje. Nu vreau sa va povestesc pentru ca trebuie sa cititi aceasta poveste incredibil de frumoasa si plina de melancolie.

„A murit singur pentru ca se rusina sa telefoneze cuiva. Sau a murit cind se gindea la Alma. Ori poate cind nu se gindea la ea. Chiar nu-i mare lucru de spus. A fost un mare scriitor. S-a indragostit. Asta a fost viata lui“ (Nicole Krauss - "Istoria iubirii").

P.S. Am citit aceasta carte ascultand albumul lui Madeleine Peyroux - "Half of the perfect world". Imbinarea a fost perfecta. Nu stiu daca si pentru altii este valabil, merita sa incercati.

Nicole Krauss - "Istoria iubirii"
traducerea Antoaneta Ralian
Editura Humanitas
2007

"Bantuitii" de Chuck Palahniuk

Am citit prima data “Mate” intr-un numar mai vechi din Re:Publik. Nu pot sa zic ca mi-a placut, in sensul obisnuit al acestei sintagme, asa cum zic: “mi-au placut povestiriile lui Cartarescu”. Nici pe departe, am fost doar socat si am decis sa-mi cumpar cartea. Asa am ajuns sa citesc in aceasta saptamana povestirile ciudat-oribil-amuzant-realiste a lui Palahniuk, care depasesc limita oribilului, intrand in zona in care nu stii ce sa faci sa razi sau sa-te ingrozesti.

”Bantutii” e un reality-show (gen “Big Brother”) al carui scenariu este asemanator cu “Saw” (oricare parte). Seamana cu ”Povestirile din Cantebury”, dar putin mai sangeros. La fiecare pagina aproape, unul dintre personaje isi mai taie un deget fie de la mana fie de la picior, asta in cazul in care nu sfarseste mancat de ceilalti. Sunt genul de povestiri care merg spuse pritenilor pentru ai oripila si uimi cu ceea ce citesti tu.

Daca nu ma credeti incercati povestiti cuiva ca ati citit o povestire in care unul dintre personaje gasit fara suflare, ii este taiat ”curul” (scuza-ti exprimare, dar nu vad cum a-si putea utiliza un alt cuvant in acest context) de catre un bucatar ucigas (alta povestire). Apoi este gatit si mancat de celalte personaje infometate, iar in timp ce toti manaca, apare si posesoarea ”curului”. Fiind in stare de soc nu sezizeaza ca ii lipseste ceva. Se pune pe mancat si atunci cand vrea sa se aseze descopera ca nu are cum deoarece are infipt un cutit de dezosat. Ce sa faci mai intai sa razi de stupiditatea situatiei (care nu iti pare asa atunci cand citesti descrierea lui Palahniuk) sau sa fi ingrozit ?

Dupa ‘Bantuitii’ multe din lucrurile pe care le vezi/utilizezi in mod obisnuit vor capata noi ”semnificatii”. Vezi in acest sens : morcovi, calamarul (”Daca ti-as spune ce gust a avut, n-ai mai manca in vecii vecilor calamari”), lumanari, piscine, cuptor cu microunde, etc si chiar reflexoterapia.

Din cate am citit stilul lui Palahniuk este considerat minimalist. Utilizarea unui vocabular limitat (”[...] whith verbs instead of adjectives”) si a propozitiilor scurte are ca rezultat oraliatea accentuata. Se creaza astfel o senzatie puternica ca ceea ce povesteste sunt de fapt intamplari adevarate prin care a trecut sau i-au fost povestite. Senzatia este intensificata si de multe referinte ‘tehnice, de la termeni medicali pana la descrierea etapelor de descompunere ale unui cadavru. Amestecul de umor si evenimente bizare (”considered discomforting by some readers ), au avut ca rezultat includera lui Plahniuk in categoria scriitorilor soc (”shock writer”)

Daca vrei sa citesti ceva care sa fie in acelasi timp o povestire horror, extrem de amuzanta si care sa-ti suceasca mintile si sa-ti intoarca stomacul pe dos. Atunci aceasta este carte pe care o meriti.

P.S. Palahniuk citind "Mate"

Chuck Plahniuk "Bantuitii"

Traducerea Rares Moldovan

Editura Polirom

"Newton"

Humanitas a publicat in colectia "Maestrii Spiritului" (dupa monografiile dedicate lui Budha, Jung, Wittgenstein, Socrate si Platon), o biografie a lui Sir Isaac Newton scrisa de Gale Christianson, profesor la Collge of Arts and Sciences, Universitatea Indiana. Dupa cum arfirma in prefata cartii, Christianson si-a dedicat o buna parte din viata studiului manuscriselor lui Newton.

Nu pot sa zic ca am fost foarte incantat de aceasta carte. Nemultumirea mea provine din faptul ca nu sunt prezentate aspecte noi asupra lucrarilor lui Newton, sau aspecte mai putin cunoscute, cum ar fi lucrarile de alchimie si teologie gasite relativ recent, fiind doar o insiruire de aspectele biografice, care pot obtine si din alte surse. Cartea are meritul ca este destul de bine scris si poate fi interesanta chiar si pentru cei care nu sunt familiarizati cu teoriile newtoniene, care ar putea afla astfel ca Newton a fost pentru o perioada destul de lunga de timp Director al Monetariei si ca a reusit sa-l prinda pe Chaloner, un falsificator celebru (si alte anecdote de acest gen).

In conlcuzie, pentru cei care nu stiu nimic despre Newton, in afara de povestea cu marul si cea din Camera Lorzilor (legenda spune ca Newton nu a luat cuvantul decat o singura data, atunci cand a cerut secretarului sa inchida fereastra, deorece era curent), aceasta cartea este foarte buna. Pentru ceilalti poate fi doar o lectura placuta pentru o zi de duminica (sau pentru un drum pana la Facultatea de Fizica).

Gale E. Christianson - "Newton" (trad. Alexandru Gabor),

Colectia "Maestrii Spiritului", Ed. Humanitas

In care personajele principale se intalnesc cu Maestrul, dar continua si mai tare sa se agite

Dupa gasirea restaurantului, urmeaza punerea la punct a unor detalii asa zise "minore". Minore pentru cei care fie sau casatorit deja, nu au nici un fel de intentie de pune bazele unei "celule a societatii" si cei ca nu au facut cunostinta cu unul dintre personajele principale ale acestui blog. Nu ii voi spune numele, "persona importanta", dar va voi da niste indici: personaj principal la nunta care apare in poza de langa acest text (langa mine).
Inca de acum o saptamana unul dintre personaje a fost informat ca "V-am gasit un DJ pentru la nunta....care este si cameraman.....si fotograf si se ocupa si cu decorarea retaurantului".
Cele doua personaje se decid: "Eu zic sa vedem despre ce este vorba. Nu pot sa refuz acum, am promis" zise C..., scuze unul personajul principale, "Cum zici tu asa facem", riposta cu promtitudine celalalt personaj, dovedind inca odata ca in aceasta viitoare familie el este cel care are ultimul cuvant in luarea unei decizii.

[nu aveti cum sa stii datorita continuitatii temporale asociata citirii acestui text, dar am fost intrerup: "Shark (nickname-ul meu de acasa, etimologic provine din "sarchitura")....vino sa bati niste snitele". Cred si eu ca a fost necesara interventia mea: "Cu facaletul nu cred ca vei reusit sa bati un snitel....."]

Orele trec, apoi zilele trec pana cand, vineri: "Te am sunat sa-mi spui si mie cum a ramas cu tipul ala ai vorbit. Cand ne intalnim cu el ? Parca ai zic ceva de vinei !?". Raspunsul ajunge imediat dintr-un salon de coafura: "O sun acum pe tipa si stabilesc intalnirea.". Astfel personajele noastre reusesc sa afle ca sambata, 11:00 timp local se vor intalni cu acest "Maestru renascentist al organizarii nuntilor" sau altfel spus "Homo Nuptialis Universalis". Portret "Maestru", obtinut la intalnirea din statia de metrou: 1.60-1.65, blugi, geaca rosie, doua plase cu cumparaturi si cel mai important, femeie (nu va socati, nu sunt un misogin). Personajele noastre sunt conduse de "Maestru" (in traducere moderna "wedding planner") catre "Laborator" (in traducere moderna, "Firma"). Firma se afla intr-un bloc, clasic, opt etaje plus "Non-Stop" la parter. In fata intrarii oricarui bloc respectabil se afla "strajerii". Un grup bine organizat, format din membrii comitetului de bloc, condusi in "lupta cu intrusii, restantierii si cei care trantesc usa la lift", de catre Domnul Administrator. In drum spre intrarea in bloc, personajele noastre sunt intampinate de doua personaje secundare, pe care la inceput nu le-au remarcat, crezand ca sunt "strajerii" (poate si din cauza uniformei, trening). Acestia s-au dovedi, pana la urma, a fi "novici" (sau in traducere moderna "asociatii la firma").
Sus, la etaj, unde este sediul firmei, personajele, conduse de asociata, afla ca spatiul fizic al firmei, este o mica camera in care se gasesc, in cel mai perfect haos, camere de filmat, monitoare, calculatoare, CD-uri, DVD-uri, etc.
Prezentarea produselor a durat putin. "Maestrul" a pus un DVD cu o nunta filmata chiar de el. Personajele trebuiau sa alega un "menu" de introducere: clipuri sau poze care se derulau pe un fond sonor ("Mireasa vietii mele").
Stand pe scaune, cu gecile in mana, personajele noastre afla ca Maestrul se ocupa de partea "video", filmari si fotografii , iar unul din asociati, se ocupa de muzica. "Avem si un acordeonist" spuse asociatul, dar nu intra in detalii, atunci cand vazu reactia personajelor pricipale, fete siderat-amuzate-oripilate, "Fara asa ceva. Noua nu ne trebuie".
Mestrul si asociatul afla apoi ca melodia pentru genericul DVD-ului, pe care ei o considerau cea mai potrivita, este catalogata de personajul pricipal feminin ca fiind, "Melodia p.... masi. Noi vrem ceva dragut. Va vom da noi o melodie." Se discuta apoi melodia pentru valsul miresi. "Nu trebuie se fie neaparat un vals, pot pune orice alta melodie". La aceasta interventie a asociatului, Miresica.ro raspunse cu o mimica faciala pe care nu pot cataloga decat "Dura". Se pun apoi la punct ultimele detalii si se incheie afacerea cu Maestrul ("Oricum nu aveam cum sa refuzam....", "Pai, asa zic si eu. Dar, oricum am rezolvat si aceasta problema"). Inainte de plecare, in scena intre un nou asociat, "Am venit sa iau si eu o camera. Am de filmat o inmormantare". Zambind asociatul zice: "Stiti, noi ne ocupam cu tot felul de filmari". Linistite personajele noastre pleca spre casa, dar noi aventuri se anunta la orizont. In episodul viitor invitatiile si Biserica.

In care ziua de vineri este descrisa intr-o zi de sambata

Ziua de vineri a fost asemanatoare cu cea anterioara. Am lucrat la articol de dimineata si apoi la serviciu am definitivat predarea. Am citit. Am fost al cumparaturi. Am mancat. Seara am incercar sa-ma uit la un film. Nu au mers DVD-urile. Am abandonat. M-am culcat.

Ce a avut special aceasta zi ?

1) Am redescoperit-o pe Loreena McKennitt. Ii ascultasem toate albumele scoase pana in 1999. Ultimul fiind un dublu album - "Live in Toronto and Paris". Dimineata, cand am plecat spre bancomat sa scot niste bani pentu chirie, mi-am amintit o melodie de pe albumul "The book of secrets" (continut, bibliografie, "istorie") si anume "Skelling". Intors acasa am copiat albumul in player-ul portabil. Tot drumul pana la serviciu am ascultat Loreena McKennitt si am citit ID, atunci cand inghesuiala nu a fost prea mare si am putut astfel sa intorc paginile; nu va alarmati nu este vorba de 783 (tot repsectul) ci de 301.
Citind pe Wikipedia articolul dedicat Loreenei am aflat ca a mai scos un nou album, "An Ancient Muse" si ca moarte logodnicului ei a dus la aceasta tacere. Albumul este inspirat din cultura popoarelor care traiesc de-a lungul Drumului Matasii. Am ascultat albumul pe drumul de intoarcere de Institut, este foarte interesant si foarte melancolic.

2) Am descoperit un articol, destul de vechi din 1991, care mi-a dat o noua idee privind utilizarea metodei mele de prognoza a primei descarcari electrice de tip nor-pamant asociata furtunilor. Pe scurt, radarele meteorlogice pot detecta structuri pe care le apoi le considera furtuni. Este vorba de un algoritm automat de detectie si urmarie a furtunilor. Din articol rezulta ca aceasta identificare nu este precisa, probabilitatea de detectie fiind foarte scazuta (<35%).>

In care unul dintre personaje scrie despre o zi de joi intro zi vineri

Acum, cand m-am apucat sa scriu, imi dau seama ca nu mai tin minte toate detaliile zilei de ieri. M-am trezit la 05:00 si m-am culcat la 12:00, ceea ce inseamna ca am avut la dispozitie 19 ore. Cum am decis sa folosesc acest timp ? Cu toate ca nu sunt incantat de toate alegeri facute, iata cum mi-am folosit timpul:

- pana la 7:30 am lucrat la Proiectul ONSET.

Acest proiect face parte din proiectelor personale. Aceasta inseamna ca este un proiect de cercetare pe care l-am initiat si la care lucrez in general singur (exceptie Proiectul SEVERE). Initial acest proiect a pornit din necesitatea de a utiliza datele de fulgere in prognoza pe scurta durata. In 2005 am incercat sa vad daca o serie de rezultate obtinute in SUA se pot aplica si in cazul Romaniei. M-am oprit asupra unor articole in care se urmarea utilizarea datelor furnizate de radarele meteorologice in prognoza primei descarcari de tip nor-pamant (traznet) asociata unei furtuni. Totul a mers perfect, colectarea datelor, analiza statistica, compararea rezultatelor cu cele obtinute in studiile anterioare. Pentru Romania criteriile de prognoza si timpul de anticipare au fost foarte diferite de cele din SUA. Reuseam astfel sa demonstrez ca prognoza primei descarcari electrice este dependenta de aria de studiu. La momentul respectiv am fost destul de multumit de rezulate. Am "imbunatati" un metoda de studiu, adaugat date din luni diferite (Mai-Septembrie) si realizand apoi statistici pe o perioada de 3 ani. In Septembrie 2005 am "prezentat" (altcineva a prezentat in locul meu) o parte din rezultate la o conferinta desfasurata la Toulouse. Abstractul prezentarii mai poate fi gasit pe pagina conferintei. Tot in Septembrie, dar de data aceasta in Olanda, la Utrecht, am trimis versiunea extinsa a studiului pentru conferinta Societatii Europene de Meteorologie. Dupa aceasta conferinta am considerat ca studiul s-a incheiat. In August 2006, in cadrul unei scoli de vara internationale, am facut o scurta prezentare legata de mecanismele de aparitie a rotatiilor in furtuni. Am terminat prezentarea mai devreme si am fost nevoit sa continuni cu altceva. Am ales sa prezint studiului privind initierea activitatii electrice. Rezultatul a fost total neasteptat. In sala se afla si David Schultz, editor la una dintre cele mai importante reviste de meteorologie si cercetator la National Severe Storm Laboratory. In urma prezentarii, Dave a acceptat sa fie unul dintre coordonatorii doctoratului meu si a insistat sa dezvolt cercetarile in domeniul activitatii electrice asociate furtunilor. Asa ca in momentul de fata, o parte a tezei mele de doctorat se bazeaza pe studiu initiat in 2005. In prezent lucrez la un articol in legat de aceasta cercetare. Scopul final fiind publicarea studiului intr-o revista cu preferenti (e.g. Atmospheric Research). Mai am ceva de lucru la partea de editare.

- 08:00 - 15:30 Institut

Am avut predare in cadrul unui proiect legat de precipitatiile intense care produc inundatii rapide. Cel mai mare parte a timpul am discuat despre date pe care urmeaza sa-le trimitem. Am pierdut mult timp.

-17:00-20:00 Cumparaturi

Deoarece a fost zi de salariu, am facut ceva cumparaturi. Mi-am cumparat carti (Arturo Perez-Reverte "In numele sangelui spurcat" de la Polirom si Richard Restak "Creierul lui Mozart" de la Humanitas) si reviste ("Dilema Veche" si Almanahul Academiei Cataventu pe 2007).

-22:30-00:00 Am lucrat la propunere pentru bursa de doctorat.

P.S. Poate va intrebati ce a facut celalalt personaj in timpul scrierii acestor randuri. Pai....ce sa faca....astat in pat si a citit o revista, am si un mic film, dar pana imi dau seama cum il pot atasa acestui blog mai dureaza. Voi reveni cu detalii :)

In care unul dintre personaje scrie cu o zi intarziere despre o zi de miercuri, iar celalalt lucreaza cu spor

O zi in care am resimtit efectul trezirii de dimineata si culcatului la ore tarzii. Deoarece Catalina nu s-a simitit bine si nu a mai plecat la serviciu si eu am plecat mai tarziu. De la 09:00 pana la 11:00, am avut meditatii (permutari, aranjamente si combinari). Datorita orei tarzii la care am ajuns la serviciu nu am reusit sa fac tot ce trecusem pe lista.
Deoarece aveam nevoie de articole la care nu aveam accea, deoarece Institutul nu este abonat la toate revistele de meteorologie, am scris autorilor. Am primit raspuns foarte promt de la un cercetator din Franta si de la unul din Cipru. Suprize am avut de la un tip din SUA care in plus fata de articolele cerute de mine, mi-a trimis alte articole si un mail in care mi-a propus o colaborare pe tema legaturilor dintre precipitatii si fulgere. I-am raspuns imediat, acceptand propunerea sa. Urmeaza ca maine sa-i trimit un nou mail in care sa descriu tipurile de date disponibile si propunerea de tema de cerecetare. Pana in acest moment nu am primit raspuns la doua solicitari, in conditiile in care mail-urile au fost trimise luni.
Am ajuns acasa pe la 17:00, am mancat cu Cata si apoi am iesit la o plimbare in oras. Seara am reusit sa citesc doua articole. Am adormit mai devreme. Dupa cum am mai scris se pare ca mai am ceva de lucrat pana sa ajung un "early riser".

In care unul dintre personaje scrie depre ziua de Marti, iar celelalt, intins pe pat, citeste o carte

05:00 - Trezirea

Am finalizat propunerea de Bursa pentru Doctorat - "Relatia dintre activitate electrica atmosferica de tip nor-pamant si precipitatiile rapide care produc inundatii rapide in Romania". Pentru completarea CV-ului, ncesar depuneri dosarului, am fost nevoit sa atasez dovezi ale participarii la conferinte: copii dupa abstracte si programele.

O ora am lucrat pentru Proiectul European de cercetare a inundatiilor rapide: trimitere date si reorganizarea site-ului ftp.


07:30 - Pregatiri de plecare

Azi am citit din "Dilemea Veche"


08:00-08:15 - Dezvoltare Personala

Deoarece in fiecare zi trebuie sa citesc un articol de meteorololgie, azi am folosit acest timp (drumul cu 783 pana la Institut) pentru a citi un articol din 2007 - corelatia dintre sistemele convective mezoscalare si activitatea electrica.

09:15-09:30 - Serviciu

Reorganizarea biroului s-a incheiat.

Cea mai mare parte a timpului a fost dedicata Proiectului European. Avem de analizat pana pe 15 Martie, 25 de cazuri de inundatii rapide. Asta implica: analiza la scara sinoptica (scara Europei), analiza la mezoscara (scara Romaniei) si analiza radar, la a scara furtunii. Nu este o sarcina foarte grea, dar necesita mult timp pentru colectarea datelor.

Am reusit in sfarsit sa trimit actele in Anglia. Se pare ca o problema de birocratie a dus la respingerea referatului de plata pentru firma de curierat rapid. Inca o zi intarziere...

Nu am apucat sa lucrez la cele doua articole, sau "proiecte personale".

Mail-uri: solicitari articole

15:45 - Plecare

Nu am mai citi nimic in masina, doar am ascultat muzica si am atipit de cateva ori.

18:00 - Blog

Am scris unul din posturile acestui blog

19:00 - Cumparaturi

20:00 -

Am primit raspuns de la un tip din SUA, caruia i-am solicitat doua articole. S-a arata foarte interesat de o posibila colaborare cu mine sau cu cineva din laboratorul in care lucrez. Evident ca m-am arata si eu interesat si i-am raspuns. Sa vedem ce urmeaza. In acest caz trebuie sa mai adaug pe lista si un mail de prezentare a capacitatilor romanesti de cercetare in meteorologie.

"Clubul Dante" de Matthew Pearl (I)

[Asa cum am scris in acest blog acum o luna de zile, incep azi seria micilor mele comentarii legate de cartile pe care l-am citit]

Prima data cand am vazut "Clubul Dante" a fost pe aeroportul din Varsovia. Ma intorceam de la Cracovia si am fost nevoit sa astept 3 ore legatura spre Bucuresti. In unul din magazinele aeroportului am dat peste un raft cu carti in engleza si poloneza. Dupa jumatate de ora de cautari m-am oprit la doua carti una in poloneza si primul roman a lui Pearl ("Clubul Dante"). Dupa ce am aflat ca pentru cartea in poloneaza nu exista o traducere in engleza sau franceza, m-am hotarat sa cumpar "Clubul", daca in urma achizitiilor de bauturi spirtoase (a se citi, cum altfel, votca) luate ca suveniruri ale noptilor petrecute in compania colegilor polonezi (mai amatori de votca cu suc de mere), imi mai raman ceva bani. In final am reusit sa cumpara si cartea lui Pearl, care in afara catorva pagini citite in avion a zacut la mine in biblioteca pana la publicarea traducerii in romana. Asa am inceput sa citesc in paralel traducerea cu originalul.

Chiar daca pe prima coperta editorul a ales sa treaca un citat din Dan Brown referitor la cartea lui Pearl, aceasta nu se adreseaza nici pe departe cititorilor de "coduri". Ce te poti astepta sa scrie un tip care a terminat Harvard "summa cum laude" in literatura engleza si americana si apoi Dreptul la Yale si care in prezent locuieste in Cambrige ? Simplu, te poti astepta la un roman plin de referinte la istoria litearurii americane. In centrul romanului se afla Clubul Dante formata din: Henry Wadsworth Longfellow, Oliver Wendell Holmes, J.T Fields si James Russel Lowell, si constituit la initiativa lui Longfellow in 1865. Scopul acestui "club" era acela de realiza prima traducere integrala a operei lui Dante.
La fel ca in "Se7en" si aici avem un criminal a carui sursa de inspiratie este o carte. In mod evident, criminalul lui Pearl il ia drept ghid pe Dante. Initial crimile nu par a avea o legatura cu "Divina Comedie", cu atat mai mult cu cat traducerea a fost publicata in 1867, iar actiune este plasata la Boston in momentul in care membrii Clubului lucrau la traducerea "Infernului".
Realizand ca un criminal respecta intru totul pedepsele descrise in "Divina Comedie", membrii Clubului sunt implicata intr-o serie de evenimente care in final ii duc la descoperirea identitatii acestuia. Romanul nu este dupa parerea mea un "page-turner" asa cum este descris pe coperta a patra si nici un comentariu mascat al "Divinei Comedii", intriga politista este doar un pretext pentru o descriere a inceputurilor traducerii operei lui Dante in America si a grupului de literati ce a realizat aceasta traducere.

[Conform criteriilor enuntate in post-ul anterior, voi acorda un punctaj fiecarui roman.]

Punctaj:

1) sunt carti care se refera la alte carti: Divina Comedie (10 p.)
2) actiunea se desfasoara in perioade istorice "interesante": Boston, 1865-1867 (9 p.)
3) "detectivi" sunt personaje inedite: membrii Clubului Dante (10 p.)
4) unele dintre personaje sunt personaje istorice: membrii Clubului Dante (10 p.)
5) autorii sunt personalitati extrem de interesante (8 p.).

Total: 47 p. (94%)

In postul urmator: "Azazel" de Boris Akunin.

In care unul dintre personaje scrie despre o zi de Luni in timp ce celalalt citeste, intins in pat, o revista

05:00 - Trezirea

Faptul ca am ajuns sa ma trezesc asa de devreme se datoreaza lui Adam. Eram intr-o perioada in care imi parea ca nu am suficient timp sa-mi duc planurile pana la capat (a nu se intelege ca situatia de azi este foarte mult diferita), in special cele care tineau de mteorologie (e.g. articole noi aparute, carti, proiecte). Intr-una din intalnirile cu fam. Adam, am discuat despre "dezvoltare personala" si "literatura motivationala". Urmatorul pas a fost, la recomandarea capului fam. Adam, site-ul www.stevepavlina.com, unde si acum poate fi gasit articolul "How to become an early riser". Asa ca acum am ajuns sa ma trezesc la 5 PM si sa adorm pe 12 AM, fara performate deosebite, deorece in general week-end, recunosc, nu sunt un "early riser". Reusesc, prin acest program, sa "castig" 2-2.5 ore dimineata, pe care le folosesc in special pentru meteorologie.

Deoarece am inceput sa lucrez la un nou proiect, in aceasta dimineata am citit un articol publicat in 2002, legat de corelatiile dintre precipitatii si descarcari electrice. Nu este un domeniu foarte nou, merge pana la Lucretiu (58 i.C), dar in cazul particular al Romaniei este unul de mare "noutate" (exagerez putin, dezamagit fiind de "progresele" pe care le facem in multe domenii). Daca totul merge bine, pana pe 14 Aprilie voi termina proiectul. Cu aceast proiect de cercetare am sa particip si la competia pentru bursele de Doctorat organizata de Ministerul Cercetarii. Din acest motiv, in aceasta dimineata, 1 ora a fost alocata completarii formularelor de aplicatie.


07:30 - Pregatiri de plecare

Am observat ca pentru pregatirile de plecare (dus, barbierit, impachetat si imbracat) am nevoie de 0 jumatate de ora. In tot acest timp (o "lectie" invata tot de Steve Pavlina) imi agat o revista (in general "Dilema Veche") de oglinda. In felul acesta, in timp ce ma barbieresc, apuc sa citesc o pagina.

08:00-08:15 - Dezvoltare Personala

In functie de programul de lucru al Catalinei, plec fie la 08:00 (Cata lucreaza de dupa-amiaza) fie plecam la 08:15. Aceasta parte a orarului meu zilnic ("dezvoltare personala") este o reminiscenta a perioadei in care folosea Outlook pentru am organiza programul. Pentru fiecare intrare din calendar aveam nevoie de fraza care sa fie cat mai simpla si mai sugestiva pentru activitatea respectiva. Initial numele se referea la programele audio ascultate in 783 in drumul spre serviciu, apoi am inclus in aceasta categorie cititul cartilor, al ziarelor si revistelor si chiar al articolelor de meteo. Azi am citit din cartea lui Stephen Covey - "Managementul timpului sau Cum sa ne stabilim priorit atile" si am ascultat Bach (3 concerte pentru clavecin). Drumul dureaza in medie 1 ora, asa ca am timp suficient (asta daca nu ma intalnesc cu unul dintre colegi).


09:15-09:30 - Serviciu

Agenda zilei de azi:

• DHL Exter - deoarece urmeaza sa plec pentru 1 luna in Anglia, la centrul de prognoza de la Exeter, am fost nevoit sa completez o serie de formulare (la care am scris 3 ore saptamana trecuta), si care trebuie sa ajunga cat mai repede;
• hartii Doctorat - depunerea dosarului pentru plata doctoratului;
• proiect Burse Doctorat - completarea formularelor si corectura;
• mail Rivas - solicitare articole;
• mail Jenni - discutie proiect European de prognoza a fenomenelor severe;
• proiect de verificara prognozelor de fenomene severe;
• lucrul la articolul ONSET - primul meu articol care va fi trimis unei reviste cu referenti;
• lucrul la studiul de climatologie - proiect de cercetare pentru conferinta de la Trieste din septembrie;
• mail Petersen si Rutledge - solicitare articol;
• rearanjare birouri - refacem structura Laboratorlui, d.p.d.v al mobilierului.

16:30 - Plecare

Daca nu sunt "probleme urgente", aceasta este ora de plecare.
Azi nu am mai citit nimic la intoarecere, am privit pe geam si am ascultat muzica. In ultima vreme, de cand l-am ascultata pe Philippe Jaroussky, am inceput sa ascult opera, in special cele in care exista parti pentru countertenor, asa ca azi am ascultat un album al lui David Daniels.

18:30-21:00 - Meditatii

Azi am facut mediatatii la mate cu Luca.

21:30-10:30 - Blog

Am scris si scriu in continuare la acest blog. Ziua inca nu s-a terminta. Nu am decis inca ce voi face pana la culcare (carte vs. film), stiu insa cu ce voi incepe ziua de maine si care vor fi "obiectivele".

In care unul dintre personajele sa hotareste sa devina pentru o saptamana blogger adevarat

“In curand va incepe sa ploua. Stiam asta inca de dimineata, doar lucrezi la cu si pentru “ei”. M-am gandit ca nu am mai scris demult la acest blog. Asa ca unul dintre “rolurile” mele in aceasta saptamana va fi acela de blogger. Despre ce era sa scriu decat despre o saptamana, sa speram ca nu obisnuita, din “viata” de meteorolog. Din pacate acest post va aparea cu ceva intarziere. Se pare ca pe care il foloses acum nu imi da voie sa “scriu” in pagina blogului. E mai bine asa pentru ca nu aveam prea mult timp la dispozitie, ma pregatesc sa plec la meditatie. In cocnluzie, dup ace ajung acasa si dupa ce reusesc sa dezinstalez vechiul browser, veti putea citi aceste randuri. Apoi voi scrie despre ziua de luni, ceea care va constitui subiectul unui nou post. Pe curand.”

Personajul nostru salva documentul in care tocmai si-a schitat intentiile de blogger din a aceasta saptamana si apasa Fn +F1. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu laptopu-rile F…, acesta comanda inseamna Hibernare. Isi lua haina, isi potrivii castile pe urechi, varifica daca are totul la el. Apoi scoase cheiele din usa....o clipa....se intoarece. A uitat sa scoata din priza laptop-ul si alimetarea habului de net. Usa se inchide, cheia se roteste de patru ori si apoi liniste. Am ramas doar eu naratorul, sper sa se intoarca reprede, dar mai ales sper sa se tina de cuvant si sa isi i-a in serios rolul de blogger. Vom vedea….uf ce intuneric este nici nu mai vad sa scriu….

In care personajele principale gasesc restaurant si continua sa se agite

La cererea cititorilor* acestui blog, revenim astazi cu un nou episod.

In aceasta dimineata placuta de inceput de primavara, personajele noastre (sa-le numim ...Catalina si Bogdan) se pregatesc pentru evenimentul din Iulie, CASATORIA CIVILA. Bogdan mai obosit decat deobicei se trezeste mai greu, spre deosebire de Cata care in dimineata asta a dovedit ca poate sa se trezeasca mai devreme de 07:30. Urmeaza sa plece catre restaurantul unde vor sarbatorii "fericitul eveniment". Agitatie mare si multe fraze de "incurajare". "Hai trezeste-te nu mai sta atat ca acum trebuie sa ne intalnim cu tatal tau....haaaiii....Bogdaannn....treci la spalat". Cu mare greutate Bogdan se ridica din pat, verifica cine este pe YM, mail-ul si ultimele stiri. Apoi isi alege din teacul de ziare si reviste, ultimul numar din Re:Publik si se indreapta catre baie, de unde va iesi pe 0.5 ore. In acest timp Catalina cauta/alege si isi calca hainele. "Trebuie sa aratam bine, doar suntem omaneni seriosi acum". Cand Bogdan mai avea doua randuri din articolul prin cu carlige de rufe de oglida, usa se deschide brusc, "Bai nene....hai odata....citesti si mai tarziu....hai...grabeste-te.....elibereaza oglinda ca trebuie sa-ma machez.....nu auzi...".
08:00 Personajele se indreapta cu pasi grabiti catre bancomat. "Nu inteleg de ce nu ai scos aseara bani". Tipul de la restaurant cu care a vorbit Cata acum doua zile vreau un avans si pentru asta au nevoie de bani. In fata bancomatului, stupoare lispec 100 de lei (pentru cei pe "stil vechi" 1 milion, iar pentru fizicieni 1 ori zece la 6 lei). "Ti-am zis sa mai luam de acasa. Acum ce facem ?". "Mergi tu pana sus si adu restul de bani, eu te astept in fata blocului" (decizie tipic masculina). Dupa un sfert de ora de astepta in fata blocului "Ce ai facut atata timp ?" "Mi-am schimbat pantalonii ca nu imi placeau cum vin cu cizmele astea" (decizie tipic feminina).
08:20 Statia de tramvai. Cata il suna pe "tata socru". In acest timp, in alta parta a Bucurestiului (mai precis in statia tramvaiului 14 de la liceul Iulia Hasdeu), telefonul domunului Cornel (zis "tata socru") incepe sa sune. "Suntem in statie...vine tramvaiul....ajungem repede" ".....Sunt deja aici....va astep....".
09:00 "Uite-l pa tatal tau". Cornel cu o fata foarte "entuziasmata" vede tramvailul 14 in se afla "fericitul cuplu". "Am uitat cum se numeste strada cu restaurantul" "Il sun acum pe tip si aflam imediat". Dupa 10 minute de, "scuze ca am intarziat, dar nu a venit tramvaiul", "unde este strada", "pe aici la stanga...cred", "aaaa...nu a-ti mai fost pana acum", "pare interesant asa de afara", personajele noastre se afla in fata restaurantului ***** (nu vreau sa fac reclama).
09:20 In sfarsit apare si propietarul. Incep "tratativele". Cata si "tata socru" au ales meniul (vezi foto) si au stabilit detalii, iar Bogdan a semnat contractul (vezi foto) si a dat banii (nu mai aveti ce sa vedeti).




10:00 Personajele noastre ies pe usa resturantului. Situatia pare sa fie sub control, iar toata lumea este fericita. Dar alte "probleme" se prefigureza la orizont.

*) Multumim fam. Adam si Aurei pentru perseverenta si rabdare cu care citesc acest blog.