Nu stiu daca este "cartea anului, marea surpriza a lui 2008" (Dan C. Mihailescu), dar este singura carte pe care am citit-o anul acesta pe nerasuflate.
"Aceste pagini nu sunt si nu pretind ca ar fi altceva decat niste confesiuni, apartinand unui om care a fost martorul unor evenimente si intamplari semnificative pentru timpurile in care a trait. Si totusi acum, la sfarsit, ma cuprinde un sentiment al datoriei implinite. Da, era datoria mea sa scriu toate acestea, macar pentru a-mi demonstra mie insumi ca nu am facut umbra pamantului degeaba." [p. 490]
"In iarna sistasem orice fel de servicii de prajire a cafelei pentru diversi beneficiari, inclusiv pentru Ambasada Braziliei si Acuma. Cu cateva zile inainte de Paste, demontasem masina de prajit cafea si o predasem gratuit Centrului de valorificare a metalelor din strada Bolintineanu: astfel se incheiase definitv prepararea cafelelei in sistem Avedis. Din acel moment si pana azi, nimeni, niciodata, nu va mai consuma aceasta minunata cafea, apreciata de toti drept sublima. Nimeni, niciodata, nu va reusi sa reinvie prestigiul magazinului asa cum a fost el in acele vremuri, el ramanand in memoria colectiva a publicului bucurestean drept magazinul 'Armenasului Florescu'." [p. 323]
"Aceste pagini nu sunt si nu pretind ca ar fi altceva decat niste confesiuni, apartinand unui om care a fost martorul unor evenimente si intamplari semnificative pentru timpurile in care a trait. Si totusi acum, la sfarsit, ma cuprinde un sentiment al datoriei implinite. Da, era datoria mea sa scriu toate acestea, macar pentru a-mi demonstra mie insumi ca nu am facut umbra pamantului degeaba." [p. 490]
"In iarna sistasem orice fel de servicii de prajire a cafelei pentru diversi beneficiari, inclusiv pentru Ambasada Braziliei si Acuma. Cu cateva zile inainte de Paste, demontasem masina de prajit cafea si o predasem gratuit Centrului de valorificare a metalelor din strada Bolintineanu: astfel se incheiase definitv prepararea cafelelei in sistem Avedis. Din acel moment si pana azi, nimeni, niciodata, nu va mai consuma aceasta minunata cafea, apreciata de toti drept sublima. Nimeni, niciodata, nu va reusi sa reinvie prestigiul magazinului asa cum a fost el in acele vremuri, el ramanand in memoria colectiva a publicului bucurestean drept magazinul 'Armenasului Florescu'." [p. 323]
