19 feb. 2008

Cumpărături

Lee SMOLIN

"The Trouble with Physics -
The Rise of String Theory, the Fall of a Science and What
Comes Next"









Roger PENROSE

"The Road to Reality - A Complete Guide to the Laws of the Universe"

18 feb. 2008

R. N. Morris - "Securea blândă"

În postul precedent am fost vorba de un scriitor rus al cărui personaj, Erast Fandorin, era o combinaţie de Bolkonski, Miskin şi Peciorin, în acest post păstrăm locaţia, păstrăm originea literară a personajului principal, schimbăm doar naţionalitatea autorului. În "Securea blândă" britanicul R. N. Morris (aici găsiţi blog-ul lui Morris) încearcă să refacă atmosfera romanelor lui Dostoievski. Nu se mulţumeşte doar cu asta şi preia un personaj din "Crimă şi pedeapsă". Evenimentele descrise de Morris se petrec la aproximativ un an şi jumătate după "celebrul caz al studentului Raskolnikov, în care anchetatorul Porfiri Petrovici a jucat un rol atât de important".

1866, iarnă, St. Petersburg, în parcul Petrovski sunt găsite două cadavre: un pitic cu ţeasta despicată ascuns într-un geamantan şi un bărbat spânzurat într-un copac din apropiere "având o secure plină de sânge atârnată la cingătoare". După geamantan, autorul crimei pare a fi un chinez...glumesc...varianta oficală este crima urmată de sinucidere. Porfiri Petrovici nu este de aceeşi părere, aşa că este deschisă o anchetă, care se întinde pe 370 de pagini.

Un roman poliţist interesant, care nu mi-a plăcut foarte mult, dar în schimb mi-a făcut poftă să citesc/recitesc Dostoievski. Aşa că anul acesta voi încerca o integrală Dostoievski.


R. N. Morris
Securea blândă
trad. Iuliu Ratiu
Polirom


Later edit: Din câte am citit pe Gugle, ideea lui Morris nu este nouă, se pare că Porfiri Petrovici i-a insipirat şi pe creatorii "locotenentului Columbo".

15 feb. 2008

Erast Fandorin

Pentru cei care vor să citească un roman poliţist interesant, nu am o singură recomandare ci trei. Este vorba primele trei romane din seria Erast Fandorin (un amestec de Bolkonski, Miskin şi Peciorin asezonat cu James Bond şi Sherlock Holmes, participa la toate evenimentele care au zguduit Europa la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, inclusiv Razboiul ruso-turc din 1877-1878 si Revolutia Bolsevica din 1917*) a lui Borin Akunin. Seria Fandorin va cuprinde 16 romane, asta pentru că Akunin a identificat 16 subgenuri ale romanului poliţist şi intenţia sa este de a scrie câte un roman pentru fiecare subgen**.

____________________________________
*) http://www.thriller.ro/autor-borisakunin.html.
**) http://en.wikipedia.org/wiki/Erast_Fandorin.


Bibliografie:

1) Akunin Boris - Azazel (trad. Denisa Fejes), Humanitas Fiction 2007.


2) Akunin Boris - Gambit turcesc (trad. Denisa Fejes), Humanitas Fiction 2007.


3) Akunin Boris - Leviatan (trad. Denisa Fejes), Humanitas Fiction 2008.


9 feb. 2008

Lee Smolin - "Spaţiu, timp, univers"

Lee Smolin este specialist în fizică teoretică şi în prezent lucrează la Perimeter Institute for Theoretical Physics. Este cunoscut pentru pentru contribuţiile sale în teoria gravitaţiei cuantice, în special în teoria gravitaţiei cuantice cu bucle. Cercetările sale includ cosmologia, teoria particulelor elementare, mecanica cuantică şi biologia teoretică. A scris trei cărţi de popularizare a ştiinţei: "Life of the Cosmos" (1997), "Three Roads to Quantum Gravity" şi "The Trouble with Physics: The Rise of String Theory, the Fall of a Science, and What Comes Next" (2006).

În "Spaţiu, timp, univers" ("Three roads to quantum gravity") subiectul principal îl constituie gravitaţia cuantică. Gravitaţiei cuantice încearcă să găsească un răspuns la întrebarea Ce sunt spaţiul şi timpul ? În cardul teoriei relativităţii, Einstein a enuţat nu numai o teoria a graviaţiei, ci şi o teorie a spaţiului şi timpului, care a înlocuit concepţia newtoniană asupra spaţiului şi timpului. Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus, gravitaţiei cuantică încearcă să combine spaţiu şi timpul, aşa cum sunt ele descrise de teoriarelativităţii, cu o altă teorie care are implicaţii profunde în descrierea naturii, este vorba de teoria cuantică. Astfel, gravitaţia cuantică, va putea fi utilizată atât pentru descrierea fenomenelor la scară mică (mecanică cuantică) cât şi a comportamentului găurilor negre (teoria relativitaţii).

În "Spaţiu, timp , univers" sunt descrise descrise cele trei căi de abordare a gravitaţiei cuantice: termodinamica găurilor negre, gravitaţia cuantică cu bucle şi teoria corzilor. Una dintre cele mai intersante teorii prezentate în cartea lui Smolin, şi care constituie punctul comun al celor trei abordări, este teoria naturii cuantice a spaţiului şi timpului. Trăim într-un Univers în care spaţiul şi timpul sunt continue ? sau Spaţiul şi timpul sunt de natură discretă ? Cele trei teorii conduc către un singur răspuns, spaţiu/timpul este discret, ceea ce înseamnă că poate fi împărţit în segmente a caror valoare minimă este dată de distanţa/timpul Planck. Termodinamica găurilor negre este o teorie în cadrul căreia se poate demonstra, pe baza mărginirii Bekenstein, că "lumea trebuie să fie discontinuă la scară Planck". Conform lui Bekenstein "cantitatea de informaţie conţinută în orice regiune a spaţiului este nu numai finită, dar şi proporţională cu aria suprafeţei ce delimitează regiunea, măsurată în unităţi Planck". În acest caz, dacă lumea ar fi continuă la scară Planck atunci orice regiune ar conţine o cantitate infinită de informaţie. În concluzie, lumea trebuie să fie discontinuă la scară Planck. Gravitaţia cuantică cu bucle arată că ariile şi volumele sunt cuantificabile şi intervin numai în cantităţi finite. Teoria corzilor descrie o coardă în mişcare într-un spaţiu continuu. La o cercetare mai atentă se observă că de fapt corzile sunt alcătuite din bucăţi finite (biţi de coardă) care transportă o cantitate finită de impuls şi energie. "Acest fapt e exprimat ca o extindere simplă şi frumoasă a principiului de incertitudine şi ne spune că există o cea mai mică lungime posibilă". Cele trei abordări ale gravitaţiei cuantice conduc la concluzia generală că spaţiul este discontinuu la scară Planck. Însă răpusurile în cadrul celor trei teorii la întrebarea "Ce sunt spaţiul şi timpul ?" sunt destul de diferite. Astfel, rămâne să unim cele trei teorii pentru a obţine "drumul final către gravitaţia cuantică". Acestea ar fi principalele ideii prezentate de Smolin. Ce mai găsiţi în carte: discuţii legată de supersimetrie şi entropia găurilor negre şi cum sunt legate aceaste noţiuni de gravitaţia cuantică, descrierea reţelor de spin ale lui Penrose şi aspectele teologice ale gravitaţiei cuantice.

Recunosc, "Spaţiu, timp, univers" nu este o carte uşor de citit, sunt necesare ceva cunoştinţe de bază legate de entropie, mecanica cuantică şi teoria relativităţii. Dacă până acum nu aţi citi nici o carte de popularizare a mecanicii cuantice sau dacă nu ştiţi nimic despre găurile negre nu cred că veţi citi mai mult de 50 de paginii din cartea lui Smolin. Recomandarea mea este să nu renunţaţi, carte este plină de idei extrem de interesante, trebuie doar să aveţi răbdare. Smolin reuşeste să scrie o carte atât pentru cei mai puţin "iniţiaţi" în fizica teoretică, cât şi pentru cei care lucrează în domeniu, o performaţă rar întâlnită în cazul cărţilor de popularizare. Un alt aspect intereseant la cărţii sunt anecdotele/povestirile care vă vor da o imagine despre ceea ce înseamnă un cercetător de valoare, despre fizica teoretică, depre evoluţia fizicii şi în particular despre istoria gravitaţiei cuantice. În concluzie, "Spaţiu, timp, univers" este o carte cu care trebuie să aveţi rabdare, pentru că în final veţi descoperi o mulţime de idei interesante/stranii. Eu sigur voi reciti această carte.

În încheiere doua link-uri: aici o parte dintr-o conferinţă a lui Smolin despre natura timpului, iar aici o conferinţă despre istoria universului şi a materiei.




Lee Smolin
Spaţiu, timp, univers
trad. Anca Vişinescu
Humanitas

"Experienţa îmi spune că un om de ştiinţă are doar câteva idei bune. Sunt puţine şi rare şi vin numai după mulţi ani de pregătire. Ceea ce este rău e că după ce ai avut o idee bună eşti condamnat la ani de muncă grea ca s-o dezvolţi."

8 feb. 2008

Smolin, Abel, Galois şi "creierul global"


1) Voi scrie mâine despre cartea lui Smolin "Spaţiu, timp, univers", azi nu mă simt în stare.

2) A apărut la Humanitas "Ecuaţia care n-a putut fi rezolvată". Aici găsiţi descrierea cărţii şi aici informaţii despre autor.

3) La Editura Tehnică a apărut "Creierul global" de Howard Bloom.

5 feb. 2008

"Totul este iluminat" de Jonathan Safran Foer

Am citit "Extrem de tare şi incredibil de aproape" şi mi-a plăcut. Am văzut filmul lui Liev Schreiber după "Totul este iluminat" (cu Eugene Hutz şi Elijah Wood) şi mi-a plăcut. Când am găsit săptămâna trecută la Humanitas "Totul este iluminat" nu am stat gânduri şi am cumpărat cartea.
Jonathan Safran Foer, student american şi scriitor în devenire, ajunge în Ucraina în căutarea femeii care i-a salvat bunicul de nazisti. Ghidul său în această călătorie este Aleksandr Perciov, căruia toţi prietenii "foarte numeroşi" îi zic Alex, "pentru că aceasta este versiunea mai-comod-de-pronunţat a numelui oficial". Alex are un bunic care se crede orb, iar bunicul are o căţea pe care o cheamă Sammy Davis Junior Junior. Eroul, "un evreu foarte ingenios" şi cei doi angajaţii ai agenţiei de voiaj "Călătorii la orgini" : Alex-translatorul, care se dă în vânt după filme americane, negri (mai ales Michel Jackson), căruia îi place "să răspândească foarte mult bănet la cluburi de noapte faimoase din Odessa" şi cu care "multe fete vor să relaţii carnale în multe aranjamente bune" şi Alex-bunicul-care-se-crede-orb, însoţiţi de "câinele oficios conducător de orbi", încearcă să găsească un oraş numit Trachimbrod şi o persoană căreia îi spune Augustine. Nu vă voi povesti călătoria celor patru, dăcă vreţi să aflaţi mai multe citiţi capitolele scrise de Alex. Pentru o istorie mai puţin obişnuită a Trachimbrodului vă recomand capitolele scrie de "erou", iar pentru detalii privind scrierea cărţii vezi corespondenţa Aleksandr Perciov-Jonathan Safran Foer. La începutul cărţii Alex este extrem de amuzant, apoi spre sfârşit încearcă să fie amuzat. Foer scrie povestea Trachimbrodului, o poveste (...nu ştiu cum să-i spun...cred că...) ciudată/fantastică/tragică.

Nu ştiu dăcă "Totul este iluminat" (romanul de debut a lui Foer) este un roman "strălucit" (Jeffrey Eugenies, coperta IV) eu zic că este interesant. Sunt curios să văd ce va mai scrie Foer după ce a scris despre Holocaust şi 9/11.

În încheiere două citatate, primul este "defect profesional", iar cel de al doilea este un audiocitat (mi-ar fi luat mult prea mult timp să scriu):

"Meteorologul spunea că vremea urma să fie foarte anormală în ziua următoare, însă în următoarea zi după aceea avea să fie normală "

[scurt, simplu şi la obiect, aşa cum trebuie să fie o prognoză meteo (pentru o analiză detaliată privind stilurile de prezentare a prognozelor meteo vezi Andrei Pleşu - Meteo şi "camera de râs" din "Comedii la Porţile Occidentului", Humanitas, 2005)].

Audiocitat - "Se naşte dragostea, 1934-1941", p.266-267

Jonathan Safran Foer
Totul este ilumintat
trad. Fraga Cusin
Humanitas Fiction

P.S. Vă recomand şi filmul, este "extrem" de interesant şi "incredibil" de amuzant.







1 feb. 2008

"Mic tratat despre nimic" de John D. Barrow

Încerc de câtevă zile să scriu ceva inteligent legat de cartea asta. Ceva nu merge. Nu este cartea de vină, ci lipsa mea de ... nici nu ştiu cum să-i spun ... inspiraţie...poate. Dar, pentru că este vineri şi pentru că am promis că voi scrie în fiecare vineri despre o carte de popularizare a ştiinţei şi pentru că săptămâna trecută, răcit fiind, nu am reusit să scriu nimic, voi încerca acum să vă conving să citiţi cartea lui Barrow, sau măcar o parte din ea.

John David Barrow este fizician, l-am verificat, în CV scrie clar, doctorat în astrofizică la Oxford şi postdoctorat în astronomie la Berkeley, însă cand vine vorba să scrie despre fizică pe înţelesul tuturor...nu aş putea spune că este unul dintre cei mai buni. Ceea ce m-a determinat să includ "Mic tratat despre nimic" pe lista cărţilor de popularizare, a fost completarea pe care o aduce cărţii lui Charles Seife - "Zero - Biografia unei idei periculoase". Înainte de a face jurnalism ştiinţific, Seife a fost matematician. M-am gândit că trebuie să fie interesant să văd cum un fizician şi un matematician scriu despre acelaşi concept. Aşa ca pe listă am trecut lângă cartea lui Seife şi "tratatul despre nimic".

La momentul la care am scris lista, citisem doar jumătate din "tratat" şi eram foarte entuziasmat. Asta pentru că, atunci când scrie despre istoria conceptului de zero sau despre istoria vidului, Barrow combină matematica şi fizica cu istoria şi filosofia, iar rezultatul este captivant. Cei care au citit "Zero" şi vor să aprofundeze subiectul, vor găsit "tratatul" interesant.
Barrow scrie despre istoria lui zero, despre vid şi experienţele legate de vid, scrie despre Pascal, despre Sfântul Augustin, despre Shakespeare, despre Toricelli, Newton, Descartes, despre arta islamică sau despre labirinturile medievale şi nu ai deloc impresia că "trage" de aceste idei în încercarea de a demonstra că "nimicul" este peste tot.

Toate bune şi frumoase, dar undeva pe la mijlocul cărţii, mai precis de la pagina 176 încolo, lucrurile se schimbă. Ideile devin greu de urmărit, confuze. Barrow încheie discuţia legată de zero, de matematică şi începe să scrie despre vid şi despre implicaţiile vidului în mecanica cuantică şi în cosmologie. Am avut impresia că nu este foarte familiarizat cu subiectul, ceea ce este imposibil. Barrow trebuie să cunoască bine cosmologie şi cuantică, doar are un doctorat şi un postdoctorat pe tema asta. Atunci când discută relaţiile vid-mecanică cuantică/vid-cosmologie sare peste explicare unor idei "elementare" din cuantică/cosmologie, motiv pentru care ideiile devin din ce în ce mai greu de urmărit.

În concluzie:
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - interesant;
1/2 * "Tratat despre nimic" de John D. Barrow - confuz, necesită aprofundare.

P.S. Interesant este că în aproape orice carte de popularizare de matematică sau de fizică, găsesc cel puţin o referinţă la meteorologie. De exemplu, în cartea lui Barrow am dat peste Alexander Friedmann, cel care a găsit noi soluţii la ecuaţiile lui Einstein, pe care Einstein însuşi le omisese. Friedmann era meteorolog, un meteorolog care se "distra" în timpul liber cu ecuaţiile lui Einstein. Pasiunea lui Friedmann pentru meteorolgie i-a fost însă fatală, pentru că a murit la treizeci şi cinci de ani, deoarece nu s-a mai refăcut după efectele produse de un zbor cu balonul la mare altitudine pentru strângerea de date meteorologice.


John D. Barrow
"Mic tratat despre nimic"
trad. Cornelia Rusu
Colecţia Taifas
Editura Tehnică