27 ian. 2008

"Interpretarea crimei" de Jed Rubenfeld

Fiind vorba de un roman poliţist (historical thriller) destul de interesant din punctul meu de vedere, nu am de gând să divulg nimic în plus faţă de prezentarea făcută de editură, şi nici nu vreau să o lungesc cu comentariile pentru că sunt răcit (o răceală mai ciudată, îi zice "pneumopatie intersţială" şi se află în prezent în fază de tratament cu chimicale şi Vivaldi), aşa că recomand romanul de debut a lui Jed Rubenfeld celor care sunt interesaţi/pasionaţi de psihanaliză şi de începuturile psihanalizei în America, celor intersaţi de istoria New York-ului, celor pasionaţi de Shakespeare, celor curioşi să afle cum Freud, Jung, Frenczi şi Brill pot fi personaje într-un roman poliţist, celor care au citit şi au găsit interesant "Clubul Dante" şi nu în ultimul rând, recomand cartea asta celor care cred că romanele poliţiste nu merită nici un fel de atenţie.

Jed Rubenfeld
"Interpretarea crimei"
trad. Radu Vancu
Humanitas Fiction
Thriller & Mystery

23 ian. 2008

Din istoria meteorologiei...Analele Institutului Meteorologic al României, TOM. VI, 1890

O menţiune cu totul specială merită oragiul care a avut loc la Bucureşti, în séra de 12 Iunie, de óre ce s'a vĕzut în oraş un trăsnet globular. Buletinul de furtună, întocmit la Filaret, în acea zi, coprinde următoarele indicaţiunĭ :
«Tunetul s'a auzit de la 9 ore 15 minute séra , timp local, şi a ţinut nóptea târziŭ. Intensitatea tunetelor a fost forte tare. La 10 ore trăsnet. Plóia a durat de la 9 ore 15 minute până a doua zi diminéţa la ora 1 oră 10 minute: ea a avut o intensitate torenţială de la 9 ore 15 minute până la 10 ore 40 minute, dând o cantitate de 42 milimetri de apă. Oragiul vine de la Sud şi merge spre Nord. În tot timpul vêntul a fost slab de la Vest».

Buletinul mai conţine următoarele observaţiunĭ :

«Spre séră, cerul acoperit cu norĭ de plóe. La 9 ore 15 minute s’a auzit, tare, la S, primul tunet. Acesta a fost urmat de tunete şi fulgere fórte dese şi tarĭ. Plóia, care a debutat odată cu primul fulger, a durat tótă nóptea cu o mică întrerupere, de la 10 ore 11 minute pánă la 11 ore 30 minute. La orele 10 s’a auzit un tunet fórte tare, la zenit. De sigur că a trăsnit în apropiere».

În legătură cu acest «tunet forte tare» găsim în Voinţa Naţională, de la 15 Iunie 1892, şi în l’ Indépendance Roumaine, de la 16, relaţiunile care urméază:

Voinţa scrie:

«Alaltă-seară, pe la orele 10, după o detunătură de trăsnet, a picat, în Strada Clemenţei pe trotuarul caselor Surorilor de Caritate, (1) douĕ globuri fulminante. Acest fenomen se întâmplă fórte rar şi de aceia mult timp a fost îndoială. (2) Globurile de o lumină roşiatică, ca un fer bine ars, aŭ căzut, unul după altul, uşor, lin, şi s’aŭ invértit câte-va secunde fără nicĭ un sgomot, apoĭ s’a spart cu zgomot aruncând fâşii de lumină albastră şi aŭ dispărut fără nici o urmă. Diametrul lor nu trecea de 10 pâna la 15 centrimetri şi aceasta esplică pentru ce esplozia lor nu a cauzat nicĭ o stricăciune caselor Surorilor de Caritate».

L’Indépendance povesteşte :

«În timpul grósnicului oragiŭ de Duminică s’a produs, la Bucureşti, un fenomen meteorologic tot atât de rar ca şi curios : voim a vorbi de globul fulminant, care a fost zărit succesiv, şi în câte-va secunde, în strada Clemenţei, în strada Icóneĭ şi în strada Colteĭ. Superióra Surorilor de Caritate a fost cea d’întâĭ ca a vĕzut globul de foc la înălţimea ferestreĭ sale. După dânsa, el avea un diametru de 30 centrimetri; în acelaş moment Dómna Cantacuzino, soţia confratelui nostru de la Voinţa, l’a vĕzut în strada Icóna, atât de aproape de dénsa în cât ‘şi perdu vederea în timp de o jumĕtate de oră; în fine douĕ femeĭ care se adăpostiaŭ sub un gang din strada Colţei, aŭ vĕzut globul căzênd la câţĭ-va paşĭ de refugiul lor şi dispărând întru'un canal unde s'a stins».

___________________________

(1) În locul de unde începe strada Colţeĭ.

(2) Sunt învăţaţĭ carĭ, şi astă-zi, nu sunt convinşi de esistenţa acestor globurĭ. Ştefan Hepites.




20 ian. 2008

Emotional Weather Report

Tom Waits - "Emotional Weather Report"
(Nighthawks at the diner, 1975)

Late night and early morning low clouds
with a chance of fog
chance of showers into the afternoon
with variable high cloudiness
and gusty winds, gusty winds
at times around the corner of
Sunset and Alvorado
things are tough all over
when the thunder storms start
increasing over the southeast
and south central portions
of my apartment, I get upset
and a line of thunderstorms was
developing in the early morning
ahead of a slow moving coldfront
cold blooded
with tornado watches issued shortly
before noon Sunday, for the areas
including, the western region
of my mental health
and the northern portions of my
ability to deal rationally with my
disconcerted precarious emotional
situation, it's cold out there
colder than a ticket taker's smile
at the Ivar Theatre, on a Saturday night
flash flood watches covered the
southern portion of my disposition
there was no severe weather well
into the afternoon, except for a lone gust of
wind in the bedroom
in a high pressure zone, covering the eastern
portion of a small suburban community
with a 103 and millibar high pressure zone
and a weak pressure ridge extending from
my eyes down to my cheeks cause since
you left me baby
and put the vice grips on my mental health
well the extended outlook for an
indefinite period of time until you
come back to me baby is high tonight
low tomorrow, and precipitation is
expected.

18 ian. 2008

Precizare

Aş fi vrut să scriu astăzi despre "Three roads to quatum gravity" (trad. "Spaţiu, timp, univers") de Lee Smolin dar din păcate nu am timp ... mult prea multe chestii urgente care nu pot fi amânate. Promit să revin în cel mai scurt timp posibil.

16 ian. 2008

"Jurnalul pierdut al lui Don Juan" de Douglas Carlton Abrams

Îmi plac romanele istorice, aşa că nu am stat mult pe gânduri când am cumpărat "Jurnalul pierdut...". Acum, când am terminat de citi cartea, mă gîndesc că nu am făcut o alegere prea inspirată. Nu pot să zic că nu mi-a plăcut, dar nici nu îmi dau seama de ce ar fi "unul dintre cele mai aclamate bestselluri internaţionale ale momentului şi, în primele câteva luni de la apariţie, a fost tradus în peste treizeci de ţări" (coperta IV). Douglas Carlton Abrams încearcă să recreeze viaţa lui Don Juan scriind o carte despre "despre adevărata artă a pasiunii şi primejdioasa aventură a iubirii". Rezultatul este un "roman de aventuri" numai bun pentru elevii de liceu. Un singur personaj mi-a atras atenţia, Cristobal, vizitiul lui Don Juan care atunci când îşi aşteaptă stăpânul are întotdeauna o carte cu el. Iar sfârşit, atunci când Cristobal primeşte o treime din aurul lui Don Juan, folosteşte banii pentru a deschide "o prăvălie de cărţi şi o legătorie".

trad. Sanda Aronescu
Humanitas Fiction

P.S. Cartea asta are blog şi poze pe flickr .

11 ian. 2008

"Doar şase numere" de Martin Rees

1) Martin Rees (Baron Rees of Ludlow) este profesor de cosmologie şi astrofizică la Universitatea din Cambrige şi deţinător din 1995 al titlului de "Astronomer Royal". În 2005 a fost ales preşedinte al "Royal Society". Are peste 500 de lucrări de cercetare publicate în reviste de specialitate, domeniile sale de cercetare fiind: cosmologia, astrofizica energiilor înalte şi formarea structurilor cosmice.

2) În "Doar saşe numere" Rees scrie despre originea, proprietăţile şi evoluţia Universului, despre modele care încearcă să descrie proprietăţile observate ale Universului şi despre ultimele ipoteze din cosmologie. Dar există o grămadă de cărţi de popularizare legate de aceste idei, ce aduce nou cartea asta? Ress vine cu o idee destul de simplă: pentru a descrie Universul, proprietăţile spaţiului şi forţele pe care le cunoştem până în acest moment, sunt necesare "doar şase numere". Teoriile astrofizice sau cosmologice, fie ele mai vechi sau mai recente, sunt explicate cu ajutorul acestor "constante".

3) Care sunt cele sase numere? şi Ce înseamnă?

N = raportul dintre intensitatea forţelor care menţin împreună atomii şi forţa de gravitaţie ce se exercită între atomi = 10 la puterea 37.
Dacă acest număr ar fi avut mai puţine zerouri s-ar fi format un Univers în miniatură, cu timp de viaţă scurt, în care "nici o fiinţă nu ar fi putut creşte mai mare decât o insectă, şi nu ar fi exista suficient timp pentru evoluţia biologică".

epsilon
= arată cît sunt de legate între ele nucleele atomice = 0.007.
Acest număr reglează "modul în care are loc transmutaţia hidrogenului primitiv din stele în toţi atomii tabelului periodic", pentru valori ale lui "epsilon" egale cu 0.006 sau 0.008 viaţa nu ar fi apărut.

omega = reprezintă cantitatea de materie din Univers = raportul dintre gravitaţiei şi forţa de expansiune.
Pentru valori ale acestui raport mai mari decât o "valoare critică" (aproximativ egală cu 1) Universul ar fi colapsat, iar pentru valori mai mici ale raportului stelele şi galaxiile nu s-ar fi format.

lambda = "antigravitaţia" cosmică (introdusă în 1998)
Ar fi putut opri formare galaxiilor şi stelelor, dar din fericire acest număr are o valoare foarte mică.

Q = raportul dintre două energii fundamentale = 1/100000.
Pentru valori mai mari ale lui Q Universul ar fi fost un "spaţiu violent, dominat de mari găuri negre", în care probabil că nu ar fi " supraveţuit nici o galaxie şi nici un sistem solar".

delta = numărul de dimensiuni spaţiale al lumii noastre şi este egal cu trei. Într-un Univers cu două sau patru dimensiuni viaţa nu ar fi putut exista.

4) "Acordul fin" al acestor numere pare extem ce ciudat, iar unii cercetători sunt de părere că acest "acord" este dovada existenţei unui "Creator binefăcător, care a format Universul cu intenţia precisă de a ne produce pe noi". Ress nu acceptă acest argument al "providenţei", fiind de părere, că Big Bang-ul care stă la originea acestui Univers, s-ar putea să nu fi fost singurul. Astfel, Universul nostru nu este decât un "atom" dintr-un multicosmos infinit.


5) Ce mi-a plăcut la această cartea:

Din punct de vedere matematic şi fizic trăim în "cea mai bună dintre lumile posibile", Universul fiind rezultatul unui "echilibru" ce poate fi descris cu ajutorul a şase numere.


6) Ce m-a enervat:

Rees nu are talent de povestitor, iar cartea pare scrisă pe fugă, sub presiunea unui deadline. Chiar dacă este o carte de popularizare, ceea ce implică că nu sunt necesare cunoştinţe avansate de matematică şi fizică, va sugerez ca atunci când citiţi "Doar şase numere" să aveţi "Google" pe aproape. Rees a încercat să condenseze în 200 de paginii cam tot ceea ce înseamnă cosmologie, motiv pentru care unele idei sunt puţin explicate şi devin greu de înţeles.

7 ian. 2008

"Secretul lui Iosif" de Michael Byrnes

Abia azi mi-am adus aminte că am citit cartea asta. Vroiam să vad dacă cei de la Humanitas mai publică ceva din seria „Erast Fandorin“ a lui Boris Akunin - pînă acum am citit "Azazel" şi "Gambit turcesc" şi mi-au plăcut foarte mult - aşa că m-am dus direct la sursă site-ul colecţiei "Thriller & mystery". Din colecţia asta am mai citit "Clubul Dante" romanul de debut al lui Matthew Pearl şi mai am prin bibliotecă "Anotimpul mortilor" de David Hewson şi "Interpretarea crimei" de Jed Rubenfeld.

Dar să revenim la "secretele" noastre...mă rog, ale lui Iosif. Cartea este un "religious thriller" destul de slabuţ, dar care m-a prins destul de repede. La momentul respectiv nu prea aveam timp, iar singurele momente când apucam să mai citesc ceva erau fie în metrou (Dristor - Obor) sau în maşina care mă ducea până în Afumaţi la Scoala Naţională de Meteorologie. Eram foarte preocupat de prezentările pe care trebuia să-le susţin, aşa că "Secretul lui Iosif" s-a dovedit a fi o alegere...relaxantă. Nu vă divulg acţiunea, gasiţi aici detalii şi un fragment. Ce m-a amuzat teribil la aceasta carte, pe lângă câteva scene stupide, au fost detaliile cu care sunt descrise o serie de dispozitive: atunci când analizează un osuar cercetători nu folosesc orice pereche de ochelari ci "ochelari Orascoptic", sau "lucrează cu grijă la marginile capacului cu cuţite X-Acto" şi fac poze cu un aparat Canon EOS, etc.

trad. Delia Răzdolescu
Humanitas Fiction
Colecţia Thriller & Mystery


6 ian. 2008

Blogroll...bloguri noi

Cinabru - cărţi, istorie, muzică, filme şi tutun de pipe

Cartea din geantă - despre ce se citeşte în autobuz, avion, metrou, taxi, tramvai, tren, troleibuz, la facultate, la şcoală, la plajă sau pe stradă

Raulnecesar - cărţi, muzici şi melancolii

Chestii livreşti şi Zum-cititor-viteaz& dudul-somnoros - despre cărti

Hoinar pe web - despre "site-uri care mi-au atras atenţia"

La trecut - amintiri din comunism.

5 ian. 2008

"Cartea cea mai apropiată"...leapşa

Leapşa de la LuciaT. Cartea cea mai apropiată - "Cartea cu bunici", la pagina 123 - "De Sfântul Nicolae despre bunică-mea" de Radu Cosaşu, cele patru fraze de la a cincea încolo sunt:

"Sadoveanu - se lăuda ea, decent - îşi comanda la ei borsalinele sale celebre, cu borul larg si umbros; îi luase măsura capului nu odata; nu îmi ceruse vreodată să ajung un Sadoveanu, dar, dacă mă făcusem ziarist, îmi imputa apăsat de ce nu urc în tramvai prin faţă şi nu am abonament pe CFR, ca jurnaliştii de pe vremea ei; îi plăceau orice gratuităţi, cu excepţia actelor gratuite.
Cu comuniştii voştri nu se înţelegea, însă nu ridica pe faţă obiecţii dramatice (tot aşa cum nu intra în discuţii cu habotnicii religioşi, lucra aici o instituţie...); îi numea tot timpul ei, aia, ceea ce socotea suficient pentru a o defini politiceşte; avea un anume geniu al pronumelui presonal: fetele mele, copiii noştri (adică nepoţii ei) marcau limpede propietăţile ei inalienabile, inatacabile. De asemenea supele mele, ciorbele mele, tocăniţele mele, sniţelele mele nu aveau rival; gătea cu mult pătrunjel, cu mult leuştean, era o maestră a zarzavaturilor în mâncare. Indiferentă la micile mondenităţi, era ahtiată după evenimentele serioase; ea m-a luat de mână şi m-a dus, pe bulevard, la funeraliile reginei Maria, într-un Bucureşti îmbrăcat în mov."

Leapşa mai departe la White Noise şi ...

4 ian. 2008

Dacă este vineri este cartea de popularizare...azi "Numerele naturii" de Ian Stewart

Am promis că voi scrie despre cărtile din lista pentru LuciaT, dar pentru asta trebuie să recitesc o parte din ele. Ce mă impiedică? Răspunsul este destul de simplu…în primul rând ”ultimile apariţii” (ex. aici şi aici), “vechile apariţii” aflate deja in biblioteca şi anticariatele cu “vechile apariţii” care trebuie să fie în biblioteca. Apoi mai sunt prietenii, bloggeri şi toţi cei care îmi arată cât de “ignorantă” este biblioteca mea, după care urmează un tur al librariilor (“Cum am putut sa trec peste…?”), o serie de comenzi online (“Sper să mai găsesc…!”) şi căutări prin rafturile anticariatelor (Aveţi cumva…!?). Pentru că trebuie să-mi respect promisiunea am decis să recitesc în fiecare săptămâna o carte din lista cărţilor de popularizare şi apoi în fiecare vineri să postez un comentariu.

De Sărbători am reusit să-mi fac timp şi am recitit “Numerele naturii”, aşa că în acestă săptămână voi scrie despre cartea lui Ian Stewart. Cine este Ian Stewart? Este profesor de matematică la University of Warwick (Marea Britanie), a scris peste 60 de cărţi de popularizare a ştiinţei, dar şi articole de cercetare în matematică, contribuţiile sale cele mai importante fiind legate de “teoria catastrofelor”. Am descoperit pe site-ul lui Stewart că una dintre cărţile sale legate de teoria catastrofelor – “Teoria catastrofelor si aplicaţiile ei” - a apărut in 1985 la Editura Tehnică…ce vă spuneam de ignoranţă…trebuie neapărat să fac rost de cartea asta.


În “Numerele naturii”, pleacând de la idea că “mintea şi cultura omului au dezvoltat un sistem formal de gândire pentru recunoaşterea, clasificarea şi folosirea formelor” numit matematică, Stewart încearcă să demonstreze că Universul este structurat într-o manieră profund matematică – “Folosind matematica pentru organizarea şi sistematizarea ideilor noastre despre forme, am descoperit un mare secret: formele naturii nu se află acolo tocmai pentru a fi admirate, ci sunt de fapt indiciile vitale ale regulilor care guvernează procesele naturale”.


Capitolul 1 – “Ordinea natură” este o trecere în revistă a evoluţiei matematicii pornind de la idea de “număr” şi ajungând la fractali. Dacă vă interesează să găsiţi răspunsul la întrebările: "La ce-i bună matematica?" şi "Cu ce se ocupă matematica?" , atunci Capitolele 2 şi 3 s-ar putea să vă fie de ajutor.


Dezvoltarea ştiinţei s-a bazat până în prezent pe ideea că "universul se supune unor legi fixe, imuabile, totul existând într-o realitate bine definită, obiectivă". Există un punct de vedere opus (bazat pe o serie de idei noi, cum ar fi teoria haosului) care susţine că totul se află într-o continuă schimbare. Nu numai că legea şi curgerea pot coexista, dar legea generează curgerea. Pentru a susţine această afirmaţie Stewart (Capitolul 4 – "Constantele schimbării") demonstrază că atunci când se aplică legea gravitaţiei, enunţată de Newton, unui sistem format din trei corpuri "ecuaţia" care rezultă nu are soluţie. Astfel "a rezolva" (Newton) devine "a aproxima" (Delaunay). S-a demonstrat că un astfel de sistem nu poate fi descris prin intermediul unei ecuaţii, dar se poate arăta că are un comportament “straniu”, cunoscut sub denumirea de “difuzie Arnold”. Aceasta înseamnă că sistemul are o comportare “întâmplătoare” ale cărei cauze sunt însă deterministe. Astfel "a aproxima" devine "a descrie" (teoria haosului). Totul pare un regres, dar este oare aşa? Este descrierea calitativă un regres faţă de formulă? Din păcate Stewart nu dă un răspuns acestor întrebări.


În general matematica este “separată în două subdiscipline distincte, etichetate matematică pură şi matematică aplicată”. Pentru “lumea din afară” matematica aplicată este singura parte utilă a matematicii. În Capitolul 5 – “De la viori la videocasetofoane” este prezentat un “studiu de caz” al unei probleme pur teoretice (“Ce se întâmplă dacă ciupiţi o coardă, trăgând-o departe de poziţia ei de linie dreaptă şi apoi eliberând-o?”) dar care are o aplicaţie practică importantă – televiziunea. Este o istorisire în care se combină aspectele pure şi practice ale matematici pentru “a genera ceva de departe mai puternic şi mai captivant decât orice ar fi putut produce separat fiecare dintre cele două ramuri”.


Următoarele două capitole “Simetria stricată” şi “Ritmul vieţii” (cum se mişcă animale? şi de ce se mişcă ele astfel?) sunt destul de greu de urmărit, deoarece nu sunt aproape deloc illustrate. Pentru capitolul dedicate simetriei s-ar putea să fie de ajutor “Why Beauty is Truth - A short history of symmetry” o serie podcast-uri pe care le găsiţi aici.


Capitolul 8 – “Joacă zarurile rolul lui Dumnezeu?” este legat de una cele mai interesante ramuri ale matematici - "dinamica neliniară", cunoscută şi sub denumirea de "teoria haosului", o disciplină care a schimbat modul în care gândim legea şi hazardul. "Caii, starea vremii şi celebrele zaruri ale lui Einstein sunt imprevizibile, dar nu din cauza mecancii cuantice" ci din perspectiva mecanici newtoniene. Dacă pentru meteorologi nu a fost o supriza faptul că un computer nu este capabil să prognozeze starea vremii peste o lună, nu acelaşi lucru se poate spune despre zaruri. Cum putem prezice poziţia unei unei planete, dar suntem incapabili să simulăm o aruncare a zarurilor? Pentru a ilustra modul în care pot fi conciliate impredictabiliatea şi determinismul, Stewart foloseşte exemplu picăturilor de apă care se preling dintr-un robinet. Acest "sistem" este, la prima vedere, unul determinst, dar poate fi transformat destul de uşor intr-un sistem "haotic" prin simpla modificare a poziţiei robinetului. Sistemul pare a fi haotic, dar în realitate este "predictibil". Fiind date momentele exacte de timp pentru trei picături consecutive se poate prognoza momentul de timp al apariţiei celorlate picături. Însă această cale de ieşire din incertitudine este blocată de ignoranţă. În realitatea condiţiile iniţiale ale problemei (momentele de timp la care apar cele trei picături) nu sunt uşor de determinat şi chiar dacă reuşim să stabilim momentul de timp, avem nevoie de măsurători cu o infinitate de zecimale. Există o "sensibilitatea la condiţiile iniţiale", incertitudinea ducând la apariţia "efectul fluturelui". Teoria haosului a "[...] relevat neînţelegerea fundamentală a relaţiei dintre cauză şi efect: noi nu înţelegem relaţiile dintre cauză şi efect şi comportarea pe care acestea le generează". Mişcarea paletelor unui mixer este deterministă, însă comportamentul pe care îl induc este haotic. Haosul ne arată că sistemele care, în aparenţă sunt conduse de reguli simple, pot avea un comportament extrem de complicat.

În ultimul capitol – “Picături, dinamică şi margarete” sunt prezentate trei studii de caz pentru “originea numerelor naturii – pentru regularităţile profunde care pot fi detectate în formele naturale”.



Una dintre trăsăturile cele mai ciudate dintre matematică şi "lumea reală", şi totodată una dintre cele mai puternice, este faptul că matematica de calitate, oricare i-ar fi sursa, se dovedeşte până la urmă utilă.

trad. Gheorghe Stratan
Humanitas
2006